La 7 mai, la Chișinău a avut loc inaugurarea expoziției personale a lui Emil Childescu. El este numit nu doar cel mai popular pictor în Moldova. El este un pictor unic. Childescu este corifeul artei plastice moldovenești.
Artistul plastic emerit al Republicii Moldova Emil Childescu este la fel de talentat în toate lucrările sale, executate în diverse tehnici: gravură, desen, acuarelă sau ulei. Și încă în grafică, placarde, linogravură monocromă sau color, ofort (tehnică grafică complexă și unică). Este autor a cinci mii de lucrări, executate în diverse tehnici. Toți criticii de artă sunt de părerea că tehnica lui Emil Childescu este irepetabilă.
În diferite perioade ale creației sale pictorul a abordat diverse teme: baștina, natura ei, evenimentele istorice. Emil Childescu mai este autorul unei galerii impresionante de portrete. Una din temele preferate ale marelui pictor moldav este marea.
Emil Childescu așa și ar fi putut rămâne în istoria artei plastice moldovenești ca un pictor care și-a îndreptat atenția asupra peisajelor pitorești ale Moldovei, asupra mării și a portretelor. Aidoma multora. Însă evenimentele tumultuoase de la finele anilor 80 și începutul anilor 90, când în Moldova a început renașterea Bisericii Ortodoxe, l-au adus pe pictorul deja celebru la o renaștere spirituală. El începe să lucreze asupra temelor creștine, interzise până atunci. Una din aceste lucrări Îl înfățișează pe Hristos, stând pe o bucată de lemn uscată, ținându-se cu mâinile de cap.
Emil Childescu devine un maestru neasemuit cu nimeni. Noile tablouri și gravuri sunt rodul meditațiilor ale însuși artistului plastic în calea sa către Dumnezeu. Emil Childescu le putea picta timp de luni, ani, iar uneori și de decenii.
Dar efortul se merita: lucrările lui Emil Childescu oferă răspunsuri personale la eternele întrebări. Ele ne îndeamnă să chibzuim la ceea ce este cel mai important. Așa treceau deceniile, dar și în zilele noastre tema credinței în Dumnezeu prevalează în operele pictorului.
La 7 mai 2022 Emil Childescu a împlinit 85 de ani. Dumnealui a sărbătorit această aniversare marcantă cu o expoziție personală, inaugurată în Centrul de expoziții „Constantin Brâncuși” din capitală. Probabil că e pentru prima dată când în istoria galeriei au fost oferite concomitent unui singur pictor trei săli de expoziții. După cum a menționat criticul de artă Constantin Spânu, maestrul și-a consacrat întreaga viață artei. „Mâinile pictorului trădează dragostea lui de muncă. Creația și talentul dumnealui sunt un dar de la Dumnezeu. Nu în zadar și-a întitulat expoziția „Dumnezeu și natura”. Și într-adevăr, Emil Childescu a prezentat publicului colecția lucrărilor sale pe teme duhovnicești care ilustrează întreaga Săptămână a Patimilor, moartea și învierea lui Hristos.
În atelierul pictorului se află cinci mii de lucrări. Doar 270 din ele au fost expuse în sălile galeriei „Brâncuși”. După cum a zis însuși pictorul: „Aș fi avut nevoie de zece săli pentru toate tablourile mele, ceea ce vedeți este doar o mică parte din ele. Asupra unora eu am lucrat și cinci, și zece ani!”
Grecii antici spuneau că dacă omul în timpul vieții sale i-a făcut pe oameni să vorbească despre el, el va exista atâta timp, cât va exista lumea. Contribuția lui Emil Childescu în arta plastică moldovenească este enormă. Iar când la profesionalism se mai adaugă și spiritualitate, artistul plastic devine un factor de mândrie națională a țării.
Neapărat să mergeți la „Constantin Brâncuși”, până pe data de 22 mai aveți șansa să reușiți să vizitați o expoziție rarisimă a genialului Emil Childescu.
Enigmele lui Childescu
Vă propunem câteva crâmpeie din memoriile pictorului, scrise în anul 2010 în Franța.
«De fapt, copilărie în înțelesul clasic al cuvântului nu am avut. M-am născut în anul 1937, în ajunul războiului. În satul nostru nu exista nici radio, nici ziare. Apoi a început acest război sângeros, groaznic. Mulți săteni au murit pe front. Tatăl meu și doi frați de ai lui și-au jertfit viața, iar vărul mamei, întors de pe front, în scurt timp a decedat de pe urma rănilor. Eu știu cine sunt refugiații. Am văzut în câmpuri cadavre dezbrăcate, nu puteai înțelege – sunt ostași sovietici sau germani? Se găseau hoți de haine, care îi dezbrăcau pe cei decedați. Am pictat un ofort care se numește „Război”: două cadavre goale și ciorile care le ciugulesc. Sunt din amintirile din copilăria mea.
După război a fost foame. Existență semiflămândă în anii studenției. Privesc acum la studenții contemporani cu telefoane mobile și automobile de lux. Scot din buzunar telefonul meu de factură veche – și mi-e rușine. Îmi mai aduc aminte că după război oamenii erau mai buni la inimă. Iar acum au devenit înrăiți, permanent nu le ajunge câte ceva.
Din copilărie simțeam tendința spre realism. Actualmente este foarte dificil, în special tineretului, să rămână în această albie, deoarece există multe curente false. În artă corabia dată este foarte tare dezechilibrată. Caut să urmez principiilor mele așa cum mă duce capul și, slava Domnului, încă nu am deviat de pe această cale. Sub pretextul așa-numitelor căutări în cubism, surrealism au apărut foarte mulți escroci în artă. Aceste „isme” nu întotdeauna sunt îndreptățite. Din anii 90 a pornit opinia că totul ce e legat de realism este de factură sovietică. Această opinie există nu doar la noi, ci și în Rusia, Ucraina, Bielorus. Dar nu este tocmai așa. Dacă poți picta în stilul adevărului, nu înseamnă că ești om sovietic.
La una din „mesele rotunde” un oarecare pictor cu capacități mediocre s-a sculat în picioare și a exprimat opinia generală: totul ce se referă la realism este de factură sovietică. Atunci am vorbit cu ardoare: „Înseamnă că trebuie să distrugem pe realiștii Veronese, Tiziano, Velázquez, Leonardo da Vinci, întreaga Renaștere, pe toți impresioniștii?!”
Odată la unul din vernisajele mele au fost prezenți mulți pictori-abstracționiști. Dacă ați fi văzut expresiile fețelor lor! Era impresia că au mâncat mere pădurețe. Eu întotdeauna pot picta în stil abstract. Nu este complicat. Dar mă îndoiesc că ei ar putea picta ceva în stil realist. Artistul plastic trebuie neapărat să se scufunde în tumultul vieții. Abstracția nu este o pictură veșnică. Nu se poate ca toată viața să vopsești abstracție, să vopsești în zadar pânza – pentru aceasta nu e nevoie de multă minte.
Pictorul care nu cunoaște istoria artelor, nu poate fi un bun creator.
Ca persoană care cunoaște arta nu am copiat pe nimeni. Atelierul meu se află într-o încăpere de demisol, nu prea bine iluminată, dar și acolo eu „țes” în culori și obțin ceea ce îmi doresc. Un „semiorb” uneori vede mai bine decât un văzător.
Marele talente întotdeauna sunt urmate de invidioși. A fost în toate veacurile, va fi întotdeauna.
Ar trebui de lăsat o interpretare și spectatorului, așa cum o făcea Aivazovski.
Îmi place extrem de mult peisajul liric. Nu prea mulți au reușit să descopere și să redea sufletul pământului. Din pictorii ruși au fost Isaac Levitan care l-a întrecut pe învățătorul său Alexei Savrasov.
Întotdeauna i-am avertizat pe studenții mei că dacă se vor afla în goana banilor, niciodată nu vor deveni pictori adevărați. Cel puțin eu nu m-am dat în vânt după ei. Întotdeauna am pus pe prim plan creația și arta. Este aidoma aerului, pâinii și apei. Dar dacă creatorul pune pe primul loc bunăstarea materială, el încetează să mai fie un pictor adevărat. Este un profitor.
Totul s-a vândut. S-au produs transformări și în stat, și în sufletele oamenilor, și în cultură, în toate ce se află sub umbrela democrației. Mediocrii, obijduiții, cei fără de talent, tot felul de escroci din domeniul culturii au obținut victorie și jubilează.»
Trei cai – alb, negru și tărcat s-au aplecat de asupra unui prunc, culcat pe un câmp. Trei cai ca trei destine: luminos, fatal și pământean, obișnuit. Care din aceste trei sorți îi este sortită micuțului? Emil Childescu a pictat tabloul „Timofei” la nașterea nepoțelului…
Opinia cunoscutului grafician și popularizator al artei contemporane Eduard Maidenberg:
Emil Childescu este un pictor cu un diapazon vast în creație, care lucrează în mod activ și neobișnuit de fecund în diverse genuri ale artei plastice. Maestru recunoscut în pictură și grafică, el și-a manifestat talentul în peisagistică, portretistică, în tablouri pe teme religioase și istorice, în ilustrarea cărților. În creația sa multiaspectuală s-au contopit în mod organic istoria și contemporaneitatea. Moștenirea vastă în creația lui Emil Childescu, care include numeroase pânze pictate și lucrări grafice, mărturisește despre mânuirea liberă a diverselor tehnici în arta plastică, așa ca acuarela, tuș și creionul, ofortul și linogravura.
Tematica ortodoxă este extrem de caracteristică pentru perioada post-sovietică a creației sale.
Un șir de lucrări fundamentale, create pe teme evanghelice, merită o atenție deosebită. După cum se știe, subiectele din Evanghelie au fost abordate de mulți clasici ale picturii în creația lor, este suficient să ne aducem aminte de așa nume ca Alexandr Ivanov, Ilia Repin, Ivan Kramskoi, Nicolai Ghe, Vasilii Polenov, Victor Vasnețov, Mihail Nesterov… Pătrunzându-se de profunzimea, forța și frumusețea Evangheliei, pictorul își propune sarcini înalte în creația sa. Emil Childescu, un fidel și consecutiv continuator al tradițiilor școlii realiste, tinde în operele sale să înțeleagă esența ascunsă a pildelor evanghelice, să descopere semnificația lor, ceea ce trezește o implicare sinceră la fiecare din noile generații. Expozițiile sale personale de proporții trezesc un interes mărit la vizitatori.
Admiratorii artei lui Emil Childescu nu încetează să se mire de capacitatea uimitoare de lucru și de energia creativă inepuizabilă a acestui maestru cu adevărat universal, care a scris o pagină vie în istoria culturii naționale.
Nota noastră: Pictorul a văzut lumina zilei la 7 mai 1937 în satul Sculeni, raionul Ungheni. Încă fiind copil, manifesta interes față de pictură. Iată cum își amintește el despre pasiunea sa față de pictură în memoriile sale: „În una din reviste am văzut o reproducere a tabloului lui Alexei Vasiliev „Codrii” (pictorul care a rămas întotdeauna pentru Emil Childescu poet al peisajului moldav). Eu am rupt fila, pur și simplu am furat-o în văzul tuturor în sala de lectură a Casei de cultură din satul nostru. Am făcut-o sul și am ascuns-o în mânecă. Acasă am desfăcut foaia și am privit îndelungat la depărtările luminoase, la podgorii, la drumul prăfuit de țară, la nucii pierduți între vii și era o așa arșiță, și o așa tihnă! Pe atunci învățam în clasa a cincea. De câte ori am încercat să copiez tabloul de pe acea reproducere, dar așa și nu am reușit. Mi-a rămas doar să îl admir.”
În perioada anilor 1957-1959 a studiat la Școala republicană de Arte „Ilia Repin” sub conducerea pictorului Rostislav Ocușco. Emil Childescu se consideră ca fiind ucenic al celor doi pictori celebri ai Moldovei: Leonid Grigorașenco și Alexei Vasiliev. Cu începere din anul 1964 este membru-stagiar al Uniunii artiștilor plastici din Moldova, iar în anul 1965 a devenit membru activ al Uniunii artiștilor plastici. În anul 1983 a ocupat funcția de inspector al Departamentului pentru artele plastice al Ministerului culturii din Moldova. Membru al Consiliului Uniunilor artiștilor plastici din Moldova (a. 1985). În anul 1994 pictorul a fost decorat cu Premiul Național, în anul 1999 – cu medalia „Mihai Eminescu”. În anul 1997 lui Emil Childescu i s-a conferit distincția onorifică de Maestru în Artă, iar în anul 2012 a fost decorat cu Ordinul Republicii.
Larisa Veverița