Răspunde docentul Academiei de Teologie din Kiev Andrei Muzolf
Chestiunea aceasta, bineînțeles, este mai bine să fie discutată de fiecare persoană în parte cu duhovnicul său, deoarece fiecare om are diferite capacități și diferite „talente” în legătură cu postul. Unele persoane, de cele mai dese ori este vorba de neofiți, nu pot, de pildă, să se abțină de la folosirea în alimentație a cărnii sau a produselor lactate și pentru astfel de oameni măcar o zi de post prezintă nevoință. Alții, din contra, pot să nu folosească alimente mai multe zile la rând, dar nu se pot abține să nu privească televizorul sau să nu comunice în rețelele de socializare.
Este clar că pentru cele două categorii de persoane noțiunea de post ca înfrânare include în sine diverse componente. Dacă omul nu a mâncat carne în viața lui, înfrânarea de la carne pe parcursul a peste patruzeci de zile din Postul Mare nu i se va considera ca virtute. În acest caz fiecare persoană, dar și mai bine – duhovnicul, urmează să determine în ce se poate înfrâna omul în perioada Postului Mare și ce va fi considerat de Dumnezeu ca fiind o jertfă a noastră, fie și mică, dar sinceră.
Referitor la faptul cum să postim în condițiile pericolului de moarte, putem spune următoarele. Da, bineînțeles că Biserica îngăduie anumite slăbiciuni și stări impuse omului. Desigur, postul nu este, întâi de toate, mâncare sau băutură, dar este controlul omului asupra propriei persoane, asupra propriului suflet, ca în el să nu intre nimic rău sau murdar. Și, cu siguranță, Biserica nu va osândi niciodată omul care în condiții de război (de pildă, aflându-se în izolare), va folosi acea mâncare la care are acces, fără a face deosebire între mâncarea de post de cea de ne post.
Însă… Cu toate că putem găsi numeroase explicații, există și un „însă”. Este cazul să ne aducem aminte de istoria celor trei tineri din Babilon. Aflându-se la curtea regelui din Babilon, pe vremea ceea cel mai puternic între regi, ei aveau acces la diverse feluri de mâncare, cu toate acestea ei niciodată nu au încălcat postul. Și, în pofida faptului că posteau, ei au crescut mai puternici și mai înalți decât camarazii lor care nu țineau post. Despre ce este acea istorioară? Despre faptul că Dumnezeu niciodată nu va părăsi pe omul care nu se va dezice de post, deși are toate posibilitățile și, s-ar părea, motive întemeiate, să îl încalce.
Actualmente țara noastră trece prin vremuri grele – vremuri de război. Așa s-a întâmplat că începutul războiului a nimerit cu începutul Postului Mare. Desigur, noi putem găsi o multitudine de citate ale sfinților părinți care permit ca în vremuri grele să fie înlăturat postul. Dar totodată, alți sfinți părinți subliniază că dacă omul, în condiții dificile, totuși nu va încălca postul, nu va înceta să se roage lui Dumnezeu, nu va părăsi participarea la Tainele Bisericii și, în primul rând, la Taina Euharistiei, prin toate acestea nu își va dăuna, dar, din contra, își va întări starea sa duhovnicească. Și Dumnezeu, văzând străduința și hotărârea noastră a îndeplini voința Lui, în pofida la orice fel de piedici, se prea poate, mai degrabă va auzi rugăciunile noastre și ne va trimite pacea multașteptată.
Pravlife.org