Mâine, la 14 februarie, este Sâmbăta Morților, când obișnuim să ne amintim de dragii noștri plecați în veșnicie. În ajun, vom vorbi despre pierderea celor apropiați.
A te împăca, a depăși durerea pierderii, nu este niciodată ușor.
De ce a murit tocmai persoana dragă? De ce atât de devreme? Cum să trăim mai departe?
Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: „Nimeni nu a semnat încă un contract cu Dumnezeu despre momentul morții sale. Dumnezeu ia pe fiecare om la cel mai potrivit moment al vieții lui.”
Dar credința creștină nu ne propune să rămânem insensibili sau indiferenți la moartea celor dragi. Însuși Domnul a plâns când a aflat de moartea lui Lazăr.
Și totuși, se întâmplă să nu putem lăsa persoana să plece, chiar dacă înțelegem cu mintea că nu mai este în această lume. Într-o anumită măsură, ne compătimim pe noi înșine, ne este greu fără cel răposat.
Cel mai bun leac este rugăciunea, căci ea nu numai ajută sufletul celui mort, dar și nouă ne ajută să depășim tragedia.
Este foarte important să știm că moartea este o parte la fel de importantă a vieții ca și nașterea. Moartea este sfârșitul călătoriei pământești a omului. Dacă vom accepta moartea ca oameni ortodocși, va fi mult mai ușor să acceptăm sfârșitul călătoriei pământești.
Sursa: Telegraph