Adesea pentru noi ziua de naștere devine un șoc. Ne agităm, suntem nervoși, numărăm anii pe care i-am trăit etc. Însă principalul sentiment pe care ar trebui să-l trăim în această zi este recunoștința față de Dumnezeu pentru faptul că El ne-a creat.
Deloc întâmplător creștinii ortodocșii, felicitându-se unii pe alții cu ocazia zilei de naștere, spun: „Vă felicit cu prilejul micului vostru paște personal”. Într-adevăr, ziua de naștere e un fel de înviere personală a omului, este paștele său personal. Pentru că în această zi Dumnezeu l-a creat pe el. Desigur, dogmatica ortodoxă ne învață că Domnul îl creează pe om în momentul zămislirii (anume din această cauză Biserica se opune ferm avortului, considerându-l drept formă de ucidere a persoanei), dar de fapt, prin sărbătorirea zilei de naștere, noi sărbătorim și zămislirea, și nașterea noastră din pântecele mamei – sărbătorim faptul creării noastre de către Creatorul Atotiubitor. Și, iată, s-a întâmplat marea minune! Dumnezeu i-a creat din nimic pe Andrei, Ecaterina, Sergiu, Valentina… Și din sfânta Sa gură (ce preasfântă și curată taină este aceasta!) El a suflat viață, suflet în fiecare din noi! Da, este cu adevărat ziua învierii fiecăruia dintre noi! Ziua de naștere, acest mic paște pentru fiecare om!
Prin urmare, mai ales în această zi cu un sentiment deosebit trebuie să-i mulțumiți Domnului pentru această mare milă – apariția noastră în lumea lui Dumnezeu.
Uneori omul se gândește: de ce Domnul a creat un copilaș care a murit în pruncie? Însă și acesta este un om care nu a existat, dar care a fost creat pentru această lume, a intrat în ea, a fost botezat și a fost primit de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor – în rai! Oare să fie puțin? Oare nu e și aceasta o manifestare a milei lui Dumnezeu? A marei Sale mile…
Uneori omul se gândește și la altceva: de ce i-a creat Dumnezeu pe demoni dacă aceștia vor suferi în iad o veșnicie? Însă chiar și iadul, chiar și existența conștientă a persoanei în iad este un lucru mai bun decât faptul inexistenței, decât să nu fii deloc. Astfel, până și existența demonilor și a păcătoșilor în iad este o manifestare a milei lui Dumnezeu.
În virtutea celor spuse mai sus, doresc să ne urez nouă tuturor în zilele de naștere să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu. Și, dacă se va reuși, să ne unim cu El în Liturghie, în Sfânta Euharistie (jertfă de mulțumire în limba greacă), împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele lui Hristos. Să săvârșim un Te-Deum de mulțumire. Să citim o rugăciune de ziua noastră de naștere, rugăciune în care să cerem de la Domnul iertarea păcatelor, să ne primească în Împărăția Cerurilor și să ne binecuvinteze să viețuim în mod mântuitor încă un an. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că El ne-a creat, că a aprins lumânarea sufletului nostru în întunericul neființei și că ne conduce spre învierea cea binecuvântată în Împărăția Cerurilor – în Paștele veșnic, în Noul Ierusalim.
Vorba poetului: „Raiul este mereu cu mine”. Într-adeveăr, așa și este. Pentru că Dumnezeu, Creatorul meu, este mereu cu mine.
Protoiereul Andrei Cijenko
Sursă: Pravlife.org