Elevii din diferite licee și școli s-au încadrat activ în cadrul Concursului creștin de poezie și proză „Uniți prin credință” didicat sfântului cuvios Paisie (Velicicovschi) – 300 ani de la naștere. În continuare vă propunem lucrări din creațiile de poezie și proză ale copiilor care au sosit la redacția portalului „Tradiția”. Amintim că termenul concursului a fost prelungit până la 1 decembrie 2022 și așteptăm alte creații ale copiilor.
* * *
Credința sfântă
Credința este ceva sfânt. Ea ne leagă într-o familie mare și pioasă uniți printr-un singur ideal – Dumnezeu. Locul pentru rugăciunile lumii întregi și a neamului nostru este sfânta biserică. Biblia ne șoptește că numai și numai credința în Domnul Iisus Hristos ne poate aduce mântuirea veșnică, iar dacă cerem ceva prin rugăciune vom primi ceea ce ni se cuvine deoarece prin rugăciune ne manifestăm stima, respectul și aprecierea pentru ceea ce avem.
Niciodată nu trebuie să ne fie rușine pentru credința ce ne-au lăsat-o strămoșii noștri, mai degrabă să ne fie rușine să o respingem ori să n-o recunoaștem.
Noi, oamenii lui Dumnezeu, trebuie să ne ferim de lucrurile și faptele rele, dar trebuie să le apreciem pe cele bune – răbdarea, dragostea, neprihănirea, credința, încrederea în Dumnezeu. Valorile spirituale ale neamului, ale familiei trebuiesc întărite permanent prin manifestarea respectului față de poruncile lui Dumnezeu, prin rugăciunea zilnică, prin ajutorul aproapelui, prin frecventarea Sfintei biserici, prin pocăință, mărturisire și împărtășanie. Odată cu Sfântul botez, omul primește mila lui Dumnezeu și ocrotirea îngerilor. Pentru asta trebuie să-i mulțumim zi de zi cu rugăciune și închinare.
Părintele Paisie Velicicovschii a fost anume cel care, prin promovarea credinței, a putut să facă oamenii să înțeleagă că ei sunt mai uniți prin credință chiar dacă sunt de naționalități diferite.
Dumnezeu ne dorește doar binele. Doar că, pentru a primi bunătatea și mila Sa, noi trebuie să demonstrăm prin faptele noastre că le merităm. Mergând regulat la Sfânta biserică pentru a ne ruga pentru noi, pentru rudele noastre, pentru toți oamenii, respectând tradițiile și sărbătorile creștine, având încredere în puterea lui Dumnezeu, putem să-i arătăm meritul nostru. Doamne ajută.
Iana Comendant, clasa a VII-a (13 ani), satul Vărăncău, raionul Soroca;
Cadru didactic responsabil: Ludmila Braniște, profesor de limba romănă și limba franceză, director adjunct
* * *
Înrudit cu cea mai mare credință
Sfântului Paisie Velicicovschi
Sfântul nostru Paisie,
Prin credință, Sfinția Ta,
Ne inspiri cu dăruirea
Și cu demnitatea ta.
Tu, care ne arăți calea
Prin credință, iscusință,
Care ne aduc pacea
Și a veșnicei științe.
Preacuvioase, spune, cum?
Faci sfânta minune,
Ce mă face-atât de bun
Și liniște-mi dăruiești mie?
Dumnezeu v-a înrudit
Cu cea mai mare credință
Și bunătatea v-a dăruit,
Cu cea mai mare iscusință.
Grosu Mihai, 10 ani, clasa IV „B”, municipiul Chișinău
Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latină”, cadru didactic coordonator Luchianov Tatiana
* * *
Odă Sfântului Paisie de la Neamț
Știuse toată țara sfințenia-i luminoasă…
Făcând creștinătatea și lumea mai frumoasă,
În lacrimi, rugăciune și mare suferință
Sfântul Paisie ne-a unit prin credință.
Încredințată puterea i-a fost de Dumnezeu –
Îl făcuse proorocul și sfânt slujnicul Său.
Lucrând ca Biblia în limba noastră să-nflorească,
Tot neamul prin cuvânt știu să ocrotească.
Deschizându-ne albastrul cerurilor hotar –
Fără el am fi putut avea sufletul murdar!
Ca un soare aduse razele spre noi
Și lin binecuvântarea pogorî apoi.
Muncii tale mari aducem mii de mulțumiri…
Prin stelele neamului Soare-ai știut să fii!
Ne dăruie, sfinte, lumină din raiul ceresc
Cu zorii ce-aduc ziua în traiul pământesc.
Grosu Ștefan, 14 ani, clasa VIII „D”, municipiul Chișinău
Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latină”, cadru didactic coordonator Badrajan Vladimir
* * *
Bunicul
Așezată-n genunchi,
În fața unei icoane
Am început iarăși să plâng,
Ce se întâmplă cu mine, Doamne?
Cu lacrimi în ochi
Și multe suspine,
Voiam să te întorc
Iarăși la mine.
– Bunicule, nici nu știi cât îți simt lipsa
Mi-e dor să-ți văd din ochi eclipsa.
Ochii tăi blânzi și-acum îmi amintesc,
Spunându-mi, ultima oară „te iubesc”.
Însă știu că tu veghezi asupra mea
Ca o blândă, luminoasă stea.
Mereu voi fi cu gândul la tine,
Chiar dacă nu ești lângă mine…
Așa zicea o copilă plângând,
Dar există Dumnezeu pe pământ.
Și atunci, din mila mare a Sa,
A întins cu drag mâna spre ea.
Deodată fata s-a înseninat,
Ochii spre icoană și i-a îndreptat
– Doamne, nedreaptă am fost ca să cred
Că mai pot pe bunul să-l revăd.
Merse la culcare
Dar în vis, zâmbind,
I se-arată bunul
Asupra-i veghind.
– Scumpa mea copilă,
De aici, de sus,
Eu veghez asupra-ți
Și mă rog nespus.
Ca să fie pace pe-al nostru pământ
Niciodată mame ori copii plângând,
Tu să fii cuminte, să te rogi mereu
Pentru că-i cu tine bunul Dumnezeu
Lungu Gabriela, 13 ani, clasa VII
Instituția Publică Gimnaziul Vărăncău, raionul Soroca, cadru didactic responsabil Braniște Ludmila,
profesor de limba romănă și franceză, director adjunct
* * *
Rugă
Doamne, Tată sfânt din ceruri,
Peste tot în lumea mare
Veacuri au trăit popoare,
Sub porunca mâinii Tale.
În războaie, în mânie,
Pierd credința lor cea mare
Au uitat că, fără rugă,
Pot să-și piardă-a lor onoare.
Tot poporul azi să strige:
– Să trăim ca și părinții!
Limbile sunt diferite,
Ne unește doar credința.
Copilași cu candeluțe,
Îngerași cu lumânări,
Ne vom ruga zile multe,
Doamne, nu ne da pierzării!
Să avem și noi iubire,
Să ne putem bucura
În credință-i propășirea
Cât trăim, ne vom ruga.
Curicheru Daniel, 13 ani, clasa VII
Instituția Publică Gimnaziul Vărăncău, raionul Soroca, cadru didactic responsabil Braniște Ludmila,
profesor de limba romănă și franceză, director adjunct