Despre război, Sfânta noastră Biserică nu a primit de la Mântuitorul o învățătură anumită. Dar din faptul că întreaga învățătură a Mântuitorului este străbătută de duhul dragostei și al păcii, înțelegem că războiul nu este un lucru dorit. El aduce numai pustiire de viață și împrăștiere a roadelor muncii omenești. Deaceea Sfânta noastră Biserică ortodoxă n-a propovăduit și n-a pornit nicicând războaie. Dimpotrivă a lucrat mereu pentru înlăturarea, întreruperea lor.
Pe de altă parte, Sfânta Scriptură nu condamnă ostașii pentru slujba lor în rândurile armatei. Mântuitorul însuși vindecă pe sluga sutașului din Capernaum (Mt. 8,13); Sfântul Apostol Petru botează pe sutașul Corneliu (Fapte, 10), iar Sfântul Ioan Botezătorul îndeamnă pe ostașii doritori de pocăință să nu asuprească pe nimeni, nici să învinuiască pe nimeni, ci să se mulțumească cu plata care le este distribuită lunar, cu solda lor (Lc. 3, 14).
Ostașii sunt trebuitori statului pentru apărarea vieții și a bunurilor cetățenilor, împotriva nelegiuților, călcătorilor de dreptate, a celor ce atentează la suveranitatea sau independența și libertatea statului și a cetățenilor lui dinauntru sau din afară.
Desigur, statul este dator să înlăture aceste neînțelegeri pe cale pașnică. Dar când toate străduințele în privința aceasta ieșuiează, atunci statul este dator să ia toate măsurile de apărare. De aceea, Sfânta noastră Biserică ortodoxă care consideră războiul ceva condamnabil și îngrozitor, are îngăduință pentru războiul de apărare, ca act de apărare legitimă. În această situație ea se roagă pentru biruința asupra vrăjmașilor patriei și pentru odihna sufletelor celor căzuți pe câmpul de luptă întru apărarea patriei.
Catehism Ortodox
Ortodoxiatinerilor.ro