„După învățătura Bisericii există două judecăți: judecata particulară, imediat după moarte, la 40 de zile, și judecata universală, atunci când istoria intră în plenitudinea Revelației. Ortodoxia, mai ales, consideră intervalul dintre judecata particulară și cea universală ca reprezentând o reală posibilitate de salvare a unor suflete, îndeosebi prin comuniunea cu Biserica, prin rugăciunea Ei, a noastră, a tuturor”, scrie părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai mari duhovnici mireni din Biserica Ortodoxă Română.
„Iar atunci, la judecata obștească, vom răspunde atât pentru faptele săvârșite în viață, cât și pentru urmările lor după noi în istorie. Cel mai greu chin în infern este să vezi ce consecințe au putut avea unele gânduri, cuvinte, fapte ale tale; cum ele au putut pe alții să-i smulgă din albia binelui și să-i prăvale în șuvoiul patimilor. Și pentru toți aceștia să-ți spui: «Vezi, eu sunt vinovat, eu sunt cel care am pus piatra în mișcare»”, continuă părintele Galeriu.
Nejudecata aproapelui este socotită de părinți calea cea mai dreaptă care ne duce spre mântuire. Cuvântul lăsat de Domnul Iisus Hristos este clar: «Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.» Adeseori unii dintre noi spun, cum să nu judecăm, doar suntem ființe raționale, participăm la viață, nu putem sta pasivi ca și cum nu am fi. Dar îndemnul nu se referă la a închide ochii la realitate, dimpotrivă. A nu judeca înseamnă a le primi pe toate cu inimă de părinte, de frate, un îndemn la rugăciune pentru schimbarea inimii aproapelui care este în cădere. Poate chiar și cu mustrare dacă poate primi.
„Vei începe să te ferești a-i osândi pe cei ce păcătuiesc, dacă îţi vei aduce aminte că Iuda a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în numărul ucigaşilor; dar într-o singură clipă s-a petrecut minunata schimbare”, scrie Sfântul Ioan Scărarul din pustie, ucenicilor săi din mănăstirea Sfânta Ecaterina. Fundamentul nejudecății aproapelui este propria smerenie. Chiar dacă celălalt greșește și ne afectează, sau când ni se pare că stăm bine, doar prin smerenie și gând bun ne putem așeza bine în viitor, cu ajutorul Domnului. Smerenia și cultivarea gândurilor bune, a rugăciunii, ne ajută să avem măsura cea bună în judecată astfel ca și noi să primim cu aceeași măsură.
Sursa: Avereabisericii.ro