În scopul evidenţierii importanţei albinelor pentru umanitate şi necesităţii protejării acestora, dar şi a altor polenizatoare, la 20 mai este marcată Ziua mondială a albinelor.
În ultimii ani, planeta se confruntă cu dispariția masivă a albinelor. Dispariţia albinelor ameninţă siguranţa alimentaţiei mondiale, având în vedere că o treime din producţia agricolă la nivel mondial depinde de polenizare, realizată cu precădere de albine.
În ultimii ani, populaţiile de albine şi polenizatori sălbatici s-au restrâns drastic, ca o consecinţă a activităţii umane iraţionale – agricultura intensivă, utilizarea pe scară largă a pesticidelor, poluarea, schimbările climatice etc.
Redacția portalului Tradiția.md a realizat un interviu cu Gheorghe Midrigan, apicultor din Republica Moldova care ne explică problemele cu care se confruntă apicultorii în ultimii ani.
– Domnule Gheorghe Midrigan, cum v-ați lansat în albinărit?
– Am început să mă ocup de albinărit în anul 2000 dintr-o întâmplare. Într-un pom din curtea vecinilor părinților mei am găsit un roi de albine. Am colectat roiul din pom, l-am adus acasă, nu văzusem niciodată un stup, nu aveam idee ce e în stup. Și nici nu-mi puteam imagina că aceasta ar putea fi îndeletnicirea mea de bază sau o parte din viața mea și a întregii familii în continuare. Din anul 2000 am avut mai multe îndeletniciri, dar pe primul plan a rămas albina.
– Sunteți mulțumit de afacerea pe care ați început-o?
– Am avut mai multe îndeletniciri: am fost proprietarul unei stâne de oi și a unei ferme de bovine, precum și a unei ferme de curci și prepelițe, am avut terenuri agricole spre prelucrare – am fost proprietarul a mai mult de 10 ha de pământ, utilaj. Până la urmă mă ocup doar de apicultură și lucrez în atelierul de tâmplărie, unde confectionez utilaj pentru apicultură. Am renunțat la toate celelalte activități, deoarece erau foarte puțin rentabile. Ele necesitau multă muncă, dar abia de reușeam să restitui creditele în bancă.
Albina este o muncă nobilă, o ocupație nobilă, e curat, frumos, sănătos și nu am avut perioade fără profit, chiar dacă au fost ani grei în agricultură, albina n-a rămas nicicând datoare.
– Ce piețe de desfacere aveți?
– Cu mierea nu există situații de genul acesta – sa ai o cantitate anumită de miere și să nu ai unde o vinde. Dimpotrivă, din moment ce ai o cantitate mare de miere ai și un preț mai bun. Chiar și cu intermediarii care colectează mierea și o exportă poți să negociezi un preț mai bun la o cantitate mai mare de miere. Din moment ce ai 200-300 kg, nu-i rentabil pentru cumpărătorii intermediari, deoarece ei iau probe, sigilează mierea, efectuează analize de laborator care costă bani. La 200 kg sau la 20 de tone e același preț pentru analizele necesare, plus costul deplasărilor. Pentru o cantitate mai mare ai un preț mai bun la kilogramul de miere cu 2 lei mai mult, de exemplu, dar la 10 tone face 1000 de dolari. Acești bani ne ajung pentru tratamentul albinelor pe tot anul.
Din 2005 suntem la piață zi de zi și ne-am câștigat cumpărătorul nostru permanent. Prin calitatea mierii, prin dispoziția bună cu care sunt tratați cumpărătorii. Avem un cumpărător local fidel, dar am realizat, un timp, miere și în alte țări, ca Italia.
– Ce tratamente folosiți pentru creșterea albinelor?
-Am folosit mereu tratamente bune și hrană bună în stup.
– Este o afacere rentabilă apicultura?
– Nu zic că facem averi cu ea, dar comparativ cu salariile din Republica Moldova ne aduce un venit mai important. Lucrăm în zile când ar trebui să ne odihnim, dar trebuie să știm că în albinărit mâine e devreme, iar ieri a fost deja târziu. Trebuie să facem lucrul azi, când el se impune.
-Mulți apicultori din republică, dar și de după hotare se adresează după sfaturi la Dumneavoastră. Care sunt întrebările care vă sunt cel mai des adresate?
– Sunt întrebările privind organizarea cuiburilor, întreținerea familiilor – în perioada respectivă. Primăvara – întrebări legate de restrângerea cuiburilor, cum sunt tratați stupii, despre hrana proteică, hrana energetică, în luna mai – întrebări privind pregătirea pentru culesul de bază, culesul de salcâm, apoi culesul de floarea soarelui. În Republica Moldova acesta este un cules foarte bun deoarece semințele nu sunt tratate cu nicotinocide, aceste insecticide care ne omoară albinele.
După aceasta se încep întrebările despre pregătirea albinelor de iernat. Doua, trei zile pe săptămână am oaspeți acasă și la stupină din Republica Moldova, Ucraina, România, unde ne întâlnim, stăm la discuții, ne împărtășim fiecare cu cunoștințele care le avem în apicultură. Chiar și astăzi am avut oaspeți din patru localități din România.
– Ce dificultăți întâmpinați în activitate?
– Cele mai mari dificultăți sunt legate de tratamentele fitosanitare la rapiță, la porumb, la grâu, la floarea soarelui. Grâul, de exemplu, acuma se stropește cu erbicide, cu pesticide, cu insecticide, tratamente sistemice care intră în plantă și au un effect până la 14-20 de zile și ne omoară, pur și simplu, albina. Noi, care ne străduim cu greu să creștem albina, mai ales în anul acesta, când e atât de frig, cu hrană proteică, cu hrană glucidică, cu bani din buzunar – mulți apicultori au luat și credite din bancă – și când ajungem să culegem rămânem practic fără albina culegătoare, din cauza tratamentelor fitosanitare. Noi înțelegem și agricultorii, fără aceste tratamente azi nu se face agricultură, dar am vrea, cel puțin, să ne prevină când fac aceste stropiri.
Știu că pe situl ANARM (Asociația apicultorilor din Republica Moldova) au început a fi publicate asemenea informații și e un lucru bun.
O altă problemă în apicultură de câțiva ani, iarăși din cauza tratamentelor cu pesticide – polenul, hrana proteică a albinelor, pâinica albinelor, a devenit toxic și foarte sărac în proteine. Astfel, crește o generație de albini subnutrite care nu mai ajung la 40-45 de zile, ci abia dacă ajung la 25 de zile de viață. Stupii nu cresc, nu are cine să culeagă nectarul, nu are cine să aducă în stup și, din an în an, e tot mai dificil de a întreține niște colonii puternice care să fie viabile și profitabile. E destul de dificil să ții piept acestor probleme.
Plus la acestea, sunt problemele legate de condițiile meteo: uneori e prea frig, alteori prea cald, prea multă ploaie sau vânt, aceste condiții de asemenea influențează negativ mersul lucrurilor în apicultură.
– Domnule Gheorghe, ce le-ați dori apicultorilor din țară?
– Apicultorilor le-aș dori, în primul rând, să fie pace ca să putem lucra la albinărit, la toată lumea – nu doar la apicultori, să stăm pe la casele noastre. Le doresc un an prosper, succese la culesul florii de salcâm și a florii soarelui.
– Vă mulțumim.
Interviu realizat de Inga Dohotaru