În acest an, Duminica după Botezul Domnului a coincis cu Duminica lui Zaheu. Înseamnă că deja intrăm în perioada de pregătire pentru Postul Mare, iar de duminica viitoare (a Vameșului și Fariseului) în slujba bisericească începe să fie folosită până la sărbătoarea Paștelui cartea Triodului.
Cuvântul-cheie care leagă ambele pericope evanghelice citite în această duminică este pocăința, activitatea ce însoțește obligatoriu pe orice credincios pe tot parcursul vieții sale pământești, și care începe cu îndreptarea minții, depărtarea de păcat și căința pentru cele săvârșite. Cu acest cuvânt a început propăvăduirea Sa Mântuitorul nostru Iisus Hristos („Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.” Matei 4:17).
Despre duminica de după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos am scris anul trecut. Aici mă voi opri la Evanghelia unde este pomenit mai-marele vameșilor din Ierihon – Zaheu.
Această pericopă duminicală se citește cu patru săptămâni înainte de Postul Mare și la sfințirea caselor. În ea se relatează despre un șef de vameși, un om bogat cu numele Zaheu care căuta să-L vadă pe Hristos și care până la urmă ajunge să-L găzduiască în casa sa, primind mântuire pentru sine și toată familia. În general vameșii erau socotiți de popor drept oameni păcătoși, în rând cu păgânii (Matei 18:17), căci strângeau impozite de la oameni pentru administrația romană, deseori abuzând de funcția pe care o aveau, furând și pâgubind pe oameni.
Pentru a încerca a-L vedea pe Hristos care era în trecere prin oraș și în jurul Căruia se îmbulzea o mulțime de oameni, Zaheu, fiind de statură mică, a urcat într-un sicomor. Un soi de smochin, neam cu dudul nostru, care din cauza căderii fructelor sale coapte, suculente și dulci fac pământul din jur foarte lipicios. În ciuda reputației proaste ce o avea în fața poporului iudeu, Zaheu sincer dorea să-L găsească și să-L vadă pe Dumnezeu. Fără ca să se teamă că s-ar putea umili în vreun fel în fața oamenilor care-l socoteau totuși ca fiind o autoritate (la fel ca și mai marele sinagogii Iair care a căzut la picioarele lui Iisus de față cu mulțimea; Luca 8:41).
Vameșul simbolizează în acest sens sufletul îmbulzit și stăpânit de păcate ce caută să se pocăiască în Hristos Mântuitorul. Iar pentru aceasta el trebuie să depună un efort deosebit pentru a se depăși, prin urcarea la înălțimea vieții, la înălțimea sforțării (Matei 11:12), pentru a-L putea desluși pe Doctorul sufletelor, Care cu siguranță va veni în întâmpinare, când vede că sufletul este gata de a-L primi.
Hristos se oprește sub copacul pe crengile căruia stătea Zaheu. Uitându-se în sus, Iisus îl anunță pe nume că să se coboare, căci în casa lui va trebui să rămână. Zaheu l-a primit cu bucurie. Iar cei din mulțime au început să cârtească: „văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos” (Luca 19:7).
Mântuitorul l-a ajutat pe vameș ca pocăința sa să se adâncească. Mai departe, ajungând în casă, Zaheu devine alt om și Îl anunță pe Domnul că o jumătate din averea sa o va da săracilor şi dacă a năpăstuit pe cineva cu ceva, va întoarce împătrit (legea iudaică spunea că cel care a furat trebuia să întoarcă o cantitate împătrită a celor furate). Un adevărat rod al pocăinței. O adevărată renaștere duhovnicească. Pentru care Hristos anunță vameșului mântuire, lui și tuturor celor din casă.
„Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca 19:9-10)
Și noi, creștinii, suntem cei care căutăm, în primul rând pe noi înșine, căci pierduți suntem, dar și pe cel apropiat, care caută să fie căutat. Ceea ce în esență și înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu, care ne caută și El pe noi.
Pe fiecare om mic și netrebnic, îl așteaptă un smochin ajutător al pocăinței. Urcând în el, privirea ți se înalță deasupra multitudinii. Căutându-L pe Domnul, unicul lucru necesar (Luca 10:42), te trezești cu Dânsul sub copacul viu, probabil prins cu talpa piciorului de fructele lipicioase căzute jos. El se uită în sus, și te vede pe tine.
***
„Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii? Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Marcu 2:17)
Iar cine din noi este drept? Nimeni. Căci „nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta” (Psalmul 142:2).
„Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 21:31)
Hristos să se sălășluiască în casa inimii noastre! (Efeseni 3:17)
Iereu Anatolie Juraveli