Timpurile tulburătoare, teribile, grele – în orice mod sau fel, când sau cum vor veni în fața noastră – trebuie să știm cum să le opunem rezistență cu tot elanul decisiv al vieții noastre. Știut la sigur că viața include în cale puterea adversității și atunci vom determina cu adevărat cât de puternici și de hotărâți suntem în așa momente. Evident, ca să menținem rezistența trebuie să avem în noi curajul, să învingem frica, să învățăm a persevera, a depăși totul ca în final să ne formăm un caracter de forță de neimaginat, de neașteptat…
Avem nevoie mereu a învăța cum să luăm o hotărâre personală și cu mare tenacitate pentru a putea depăși presiunile ce se vor ține lanț în calea noastră. Sunt mulți oameni care deja sunt în etate, dar n-au însușit nici la această vârstă calitățile rezistenței prin timp, care repede își pierd speranța și acțiunile care trebuie întreprinse la moment. În oricare situație s-ar afla, omul trebuie să fie pregătit de orice: boli incurabile, pericole de calamități naturale, războaie, foamete, cutremure… Se cunosc generații de oameni care au înfruntat cu multă putere și curaj toate ispitele timpului. Și doar credința în Dumnezeu le-a ajutat oamenilor să fie puternici în timpirile de rezistență ale diferitor boli ale vieții. La omul care crede vine puterea lui Dumnezeu, și credința îl întărește, și Dumnezeu le rânduiește pe toate.
Efrem Aghioritul în cartea sa despre ispite și necazuri ne spune: „Întreaga viață a mult nevoitorului Iov, să ne devină pildă luminoasă în viața noastră ca să întâmpinăm orice necaz și din oricare parte ar fi, cu răbdare și credință. Fie ție după credința ta. Așa cum credem, așa ne și vine de la Dumnezeu. Când credem că putem cu harul lui Dumnezeu să depășim cutare sau cutare necaz și supărare și stare, vom putea. Nu vom putea, dacă nu vom crede.”
Dumnezeu lucrează cel mai puternic prin viețile celor ce sunt smeriți, disponibili și dornici de a fi folosiți. Nu este despre ceea ce tu poți face, ci despre ceea ce tu Îi permiți Lui să lucreze prin tine. Când un om caută mereu voia lui Dumnezeu, el tot timpul va fi în locul potrivit și la timpul potrivit. Pentru un slujitor a lui Dumnezeu mereu este timpul potrivit și oriunde este locul potrivit să slujești altora.
„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii”, ne spune unul din verseturile Sfintei Scripturi. Locul potrivit și timpul potrivit nu te fac capabil de orice dacă până atunci nu ai făcut nimic să te pregătești. Locul potrivit ne învață răbdarea, vegherea și ne oferă un exemplu să nu fim ca ea. Pentru a face bine tot timpul este timpul potrivit. Nu pierde timpul în a căuta persoana potrivită, ci mai degrabă investește în tine pentru a deveni persoana potrivită. Pentru că și să întâlnești persoana potrivită la timpul nepotrivit tot persoană nepotrivită va fi.
De aceea să ne învățăm să fim mereu stăpâni pe noi doar cu ajutorul și puterea lui Dumnezeu. Adeseori să ne urmărim pas cu pas, ceas cu ceas la toate aspectele vieții: sănătate, oportunitate, perseverență, curaj etc. Să ne învățăm la timp să le rezolvăm rapid și bine și mereu să ne sfătuim nu cu cei din jur, ci cu Dumnezeu care dialoghează mereu prin cugetul nostru uman.
Să credem în Dumnezeu și să ne iubim înseamnă că am dezvoltat rezistență la umbrele rușinii care ne șoptesc: „Nu ești suficient”. Deși nu putem controla luptele cu care ne confruntăm în mod neașteptat, avem o calitate – rezistența – care ne ajută să depășim durerea și să menținem speranța. Rezistența este cetatea pe care noi am construit-o în noi.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md