La 12 iulie Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Slăviţii şi întru tot lăudaţii mai marii Apostoli Petru şi Pavel, care au fost martirizați la Roma în timpul împăratului Nero, în aceiași zi cu o diferență de un an (+64 şi +67).
Ziua din ajunul sărbătorii este ultima zi a postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Sfântul Apostol Petru
Petru a fost fiul lui lona şi fratele lui Andrei cel Întâi chemat. El era din tribul lui Simeon, din oraşul Betsaida. El a fost pescar şi s-a numit mai întîi Simon, dar Domnul a binevoit să îl numească Chefa, sau Petru (loan 1:42).
El a fost primul dintre ucenici care a mărturisit limpede credinţa sa în dumnezeirea lui Hristos Iisus, când a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16: 16). Dragostea lui Petru pentru Mântuitorul era foarte mare, iar credinţa sa în El s-a făcut din ce în ce mai puternică.
Însă când Domnul a fost dus la judecată Petru s-a lepădat de El de trei ori: dar la o singură privire a Domnului, sufletul lui Petru s-a umplut de remuşcare, de ruşine, şi de plâns cu amar.
După Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, Petru s-a arătat Apostol neînfricat şi puternic în propovăduirea Evangheliei. Urmând predicării lui în Ierusalim la Ziua Cincizecimii, circa 3000 de suflete au primit Sfântul Botez. El a predicat cuvântul lui Dumnezeu în Palestina, în Asia Mică, în Iliria şi în Italia.
Petru a făcut multe şi mari minuni în timpul vieţii: el a vindecat bolnavi şi a înviat morţi, iar bolnavii se vindecau şi numai când se aşezau în umbra lui. El a dat război mare cu Simon Magul, care sa proclamat pe sine dumnezeu, dar care în fapt era sluga satanei. Petru în cele din urmă 1-a ruşinat de tot şi 1-a învins. Dar la porunca prietenului acestei slugi a satanei, anume răul împărat Nero, Petru a fost osândit la moarte.
După ce 1-a sfinţit pe Linus episcop la Roma şi după ce şi-a sfătuit din destul şi şi-a mângâiat turma sa în Hristos, Petru a mers şi şi-a întâmpinat moartea cu bucurie. Văzând înaintea lui crucea pe care urma să fie răstignit, el a cerut călăului să-1răstignească cu capul în jos, socotindu-se nevrednic să moară răstignit cu capul în sus, ca Mântuitorul. Astfel, acest mare rob al Marelui Dumnezeu s-a odihnit și a primit cununa cea veșnică a slavei nepieritoare.
Sfântul Apostol Pavel
Pavel s-a născut la Tarsus şi era din seminţia lui Veniamin. La început el s-a numit Saul. El a studiat cu marele Gamaliil, şi era fariseu şi prigonitor al creştinilor.
El s-a convertit prin minune mare la credinţa în Hristos, prin lucrarea nemijlocită a Mântuitorului însuşi, Care s-a înfăţişat înaintea lui Saul pe drumul Damascului, pe când Saul pornea către acea cetate ca să-i prigonească pe creştini. Saul s-a botezat de mâinile Sfântului Apostol Anania, s-a numit Pavel din botezul creştin şi s-a numărat printre slujitorii celor doisprezece Apostoli mari.
Cu râvnă de foc Pavel a predicat Evanghelia pretutindeni, de la marginile Arabiei şi până în Spania, printre iudei şi printre neamuri, primind de aceea şi supranumele „Apostolul Neamurilor”. Cu cât încercările prin care trecea erau mai cumplite, cu atât mai mare şi mai suprafirească era şi răbdarea lui.
De-a lungul tuturor anilor predicării sale viaţa lui Pavel atârna de la o zi la alta numai de un fir de păr. Dar umplându-şi zilele şi nopţile cu cele mai mari nevoinţe şi suferinţe pentru Hristos, bine rânduind Biserica în multe locuri şi ajungând la o mare măsură a desăvîrşirii, la urmă marele Pavel a putut cu adevărat zice: „Nu eu, ci Hristos vieţuieşte în mine”(Galateni 2: 20).
Pavel a fost decapitat la Roma în timpul domniei dementului Nero, în aceeaşi zi în care a fost ucis şi Petru, peste un an de la martirizarea acestuia.
Sursă: Altarulcredintei.md
Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Cei ce sunteți între apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.
Condacul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Pe propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori, căpetenii ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și odihnă; că chinurile acelora și moartea ai primit mai vârtos decât toată roada, unule Cel ce știi cele din inimă.