Recent, Institutul de Marketing si Sondaje IMAS-Inc Chisinau a publicat datele ultimului Barometru socio-politic din care, printre altele, rezultă clar: majoritatea covârșitoare a populației din țara noastră se pronunță pentru ca Biserica Ortodoxă din Moldova să-și mențină legătura canonică și duhovnicească cu Patriarhia Moscovei.
Cercetarea sociologică a fost efectuată la comanda companiei Public Media și realizată în perioada 29 noiembrie – 16 decembrie 2023 pe un eșantion de 954 respondenți în vârstă de la 18 ani în sus, în 76 de localități din Republica Moldova, excluzând Transnistria, eroarea maximă de eşantionare fiind de ±3.2 %.
Astfel, la întrebarea „Ce credeţi că ar trebui să facă Mitropolia Moldovei?” doar 27 % din cei chestionați au susținut opțiunea de aderare la Patriarhia Română (Biserica Ortodoxă Română), în timp ce 63 % s-au pronunțat pentru ca Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove să își păstreze statutul actual ca parte a Bisericii Ortodoxe Ruse (restul de 10 % le-a revenit celor care nu au vrut sau nu au știut ce să răspundă).
Întrebarea respectivă a fost întrodusă în chestionar deloc întâmplător dacă e să luăm în seamă valul de propagandă antibisericească ridicat în ultimile luni de către mass-media anticreștină în scopul dezinformării și dezbinării poporului credincios. Poate apărea întrebarea: de ce o acuzăm de anticreștinism? Nu este o acuzare, ci o constatare a stării de fapt.
Dorim să reamintim: acum trei decenii și ceva în Biserica Ortodoxă din Moldova s-a produs schisma – un grup de preoți, încălcând mai multe canoane bisericești, a prăsit-o. Apariția pe baza schismaticilor a așa-numitei Mitropolii a Basarabiei a creat la o parte din societate iluzia că în Republica Moldova a apărut o a doua „biserică ortodoxă”. Însă iluzia din start a fost greșită, Biserica lui Hristos nu poate lua naștere din schismă. Iată de ce toți acei – toate televiziunile pretins independente, puzderia de site-uri finanțate de Occident, toți care vorbesc despre „două mitropolii” în Moldova, îi elogiază pe foștii preoți care au trecut în rândul schismaticilor, cheamă la scindarea corpului unic și sacru al Bisericii, invocând „libera alegere„ a preoților să treacă la „Biserica Neamului” etc. – toți dânșii sunt, în esență și prin definiție, anticreștini.
Or, la noi în țară creștinul niciodată, chiar dacă ca și creștin este chemat să-și deplângă frații căzuți în păcatul schismei, nu va pune semnul egalității între Biserica canonică în persoana Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove și organizația schismatică „Mitropolia Basarabiei”. Faptul că ultima a fost în anul 1992 „reactivată” printr-o decizie a Patriarhiei Române nu poate servi drept indulgență. Mai ales că, în cazul dat, este vorba de un păcat pe care, după spusele Sfântului Ciprian al Cartaginei, „nici sângele martiriului nu-l va putea şterge”. Păcatele se ispășesc prin pocăință, o cunoaștem până și noi, mirenii, pentru a o ști nu-i nevoie să ai absolvită facultatea de teologie.
Dar iată că din nedorința alunecării în schisma numită „Mitropolia Basarabiei” o parte a clerului nostru, preponderent chișinăuean, a inventat în calitate de „alternativă” o idee, delicat spus, bizară: precum că Mitropolia Moldovei ar putea trece „în totalitate” de la Biserica Rusă la Biserica Română. Stranietatea a prins rădăcini, ajungând până într-acolo ca în cadrul unor adunări ale protopopiatelor din capitală preacucernicii părinți să voteze „pro” sau „contra” acestei idei. Procedură care pe mine personal m-a uimit la culme! Să pui la vot o eventuală trecere undeva fără a avea de acolo acceptul prealabil că vei fi primit în forma pe care ți-o dorești?! Ciudat exercițiu democratic. Așa vom ajunge să votâm, dacă vrem sau nu să zburăm pe Marte.
Că, cică, un demnitar de stat de la Chișinău, pe cât de mare pe atât de zăpăcit, s-ar fi întâlnit cu un oarecare demnitar de stat de la București și că dânșii ar fi discutat că, poate… mai știi… Ce naivitate!
Iarăși, să fie clar: Patriarhia Română dispune deja în Republica Moldova de propria structură care se numește „Mitropolia Basarabiei” și care a fost „reactivată” anume în scopul scindării Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Da, pentru noi, clericii și mirenii Bisericii Ortodoxe din Moldova, ea este una cvasieclesiastică, nu însă și pentru Patriarhul Daniel al României. Or, anume Preafericirea Sa, fiind în 1992 arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a contribuit într-o măsură decesivă la apariția schismei bisericești în Republica Moldova (detalii vezi ). Iar acum, după ce a scindat-o, să accepte primirea Mitropoliei Moldovei „în totalitate”? Să fim serioși.
Nici vorbă, au venit vremuri tulburi. Pandemia covidului, războiul din estul Ucrainei, degradarea nivelului de trai drept urmare a incompetenței, aroganței și prostiei actualei guvernări, toate ele sunt factori care provoacă un și mai mare haos în societate. În asemenea condiții cine dacă nu Biserica lui Dumnezeu urmează să dea exemplu de statornicie și luciditate? Și cine dacă nu păstorii noștri au datoria să păzească turma credincioasă de impactul nociv al duhului vremii, de sminteală și dezorientare?
În acest sens, revenind la sondajul IMAS, sunt tentat să interpretez dorința majorității populației ca Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove să-și păstreze statutul actual ca parte a Bisericii Ortodoxe Ruse și ca un semnal al poporului către cler: stați neclintiți (2 Tes. 2:15). Nu cedați presiunilor, nu vă lăsați ademeniți de promisiunile potentaților zilei. Nu deveniți victime ale războiului informațional care se duce contra Bisericii noastre.
De remarcat că în cadrul aceluiași sondaj la întrebarea „Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum (vi s-ar cere să votaţi) cu privire la Unirea Rep. Moldova cu România Dvs. aţi vota pentru sau contra?” răspunsurile s-au împărțit în felul următor: pentru – 37 %, contra – 48 %. Cu alte cuvinte, nici chiar din numărul celor care au ales opțiunea unirii cu țara vecină o bună parte nu dorește trecerea în cadrul Bisericii Române.
Și încă o remarcă, ultima. Realmente aceste cifre – 63 % pentru Biserica Rusă contra 27 % pentru Biserica Română – reflectă opțiunile populației în ansamblu, indiferent de gradul apartenenței oamenilor la Biserica Ortodoxă din Moldova. Dacă sondajul s-ar fi efectuat doar în mediul persoanelor îmbisericite, al celor care reprezintă categoria enoriașilor stabili, sunt convins, distanța dinte cele două cifre ar fi și mai convingătoare. În tot cazul, datele din sondaj nu lasă loc afirmației vehiculate de propaganda antibisericească, precum că „în ultima vreme tot mai mulți enoriași cer de la preoți să treacă la Patriarhia Română”. Nu este adevărat.
Poporul credincios de la noi ține cu Biserica Ortodoxă din Moldova ca parte a Bisericii Ruse. Așa a fost și așa va rămâne, idiferent de frământările sau rătăcirea unor clerici care, influențați de fluxul propagandistic rusofob al posturilor de televiziune moldave, au încurcat religia cu (geo)politica. Fapt care ne întristează și pe care îl regretăm.
Voi încheia cu un gând al Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur: „Nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu ca dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârşi mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puţini vrednici de pedeapsă decât cei care au crucificat Trupul Său!”
Victor Josu