La 7 februarie (25 ianuarie stil vechi) facem pomenirea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul sau Cuvântătorul de Dumnezeu, arhiepiscopul Constantinopolului, prietenul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și mare părinte bisericesc (+ 389).
Marele Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, a trăit pe vremea împărăției lui Valens (364-378) și Teodosie cel Mare (379-395) și s-a născut în cetatea Nazianz din Capadochia, către anul 328. Se trăgea din părinți de bun neam și drepți, Grigorie și Nona, tatăl sau, măcar că de curând era venit la credință, fiind, pentru vredniciile sale, episcop de Nazianz.
Ajuns la măsura vârstei și plăcându-i să învețe, SfântuI Grigorie a străbătut, ca nimeni altul, tot meșteșugul învățăturii, umblând la școlile cele mai de seama din vremea sa: la Cesareea Capadochiei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasilie, la Cezareea Palestinei, la Alexandria și la Atena, școala cea mai înaltă de atunci, unde a și fost rugat să rămână ca dascal.
S-a întors, însă, și s-a făcut dascăl în Capadochia, lângă tatăl său, bătrân, care l-a sfințit, fără voia lui, preot. Voind însă tatăl său să-l sfințească episcop, în locul său, Sfântul Grigorie a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasilie, prietenul său, de unde peste o vreme, s-a întors totuși, chemat în ajutor de tatăl său, ajuns, acum, la neputință. A fost sfințit episcop, mai târziu, de Sfântul Vasilie, pentru cetatea Sasima, tot fără voia lui.
Era un cuvântător înnăscut. Iubea viața duhovniceasca, poezia creștină și teologia pe înțelesul oamenilor.
Iar când Biserica cea mare din Constantinopol era amenințată de rătăcire, când dreapta credință era primejduită de înșelătoarea învățătură a lui Arie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puținii dreptcredincioși din cetate, ca să le fie păstor, și el a primit. Sfântul Grigorie a adunat pe credincioși într-o bisericuță mărginașă, deschisă chiar în casa uneia din rudele sale, bisericuță pe care el a numit-o biserica Învierii. Aici a rostit el cele cinci cuvântări teologice vestite, care i-au adus faima de mare cuvântător al lui Dumnezeu. Că ele tălmăceau, pe înțeles omenesc, dreapta învățătură despre Sfânta Treime. Și pe mulți i-a întors la dreapta credință.
Fericitul Grigorie a fost, o vreme, și patriarh al marii cetăți a Constantinopolului, iar la cel de-al Doilea Sinod ecumenic, ce s-a ținut, la anul 381, în Constantinopol, pe vremea binecredinciosului împărat Teodosie, Sfântul Grigorie a adus multe dovezi contra greșitelor învățături ce tulburau atunci Biserica. Din cauza unor neințelegeri, în scurtă vreme, Sfântul a părăsit însă scaunul patriarhicesc și s-a retras în singurătate, unde până la sfârșitul vieții sale multe scrieri și poeme de viață duhovnicească, de teologie pe înțeles și de poezie creștină a lăsat Bisericii.
În teologia lui, Biserica Răsăritului și-a văzut tălmăcită propria ei teologie despre taina Sfintei Treimi și iată de ce ea îl cinstește pe Sfântul Grigorie ca pe teologul ei cel mai de seamă.
Și așa, trăindu-și credința și tălmăcind pe Dumnezeu și tainele Lui oamenilor, Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul, la 25 ianuarie, în anul 389.
Sursa: Altarulcredintei.md