„Educația copiilor începe din ziua căsătoriei. Atunci când mama se roagă, când este însărcinată, copilul simte lucrarea rugăciunii. Când soția rămâne însărcinată, nu trebuie ca părinții să se tulbure. Tot ceea ce face mama trebuie să facă cu rugăciune. Să-l închine pe copil atunci când doarme, să se roage atunci când îi dă laptele ei, când îi dă mâncare.
Când copiii sunt mici, trebuie să existe reguli în casă care, pe masură ce cresc copiii, încet, încet, trebuie micșorate, retrase, pentru că trebuie dată libertate copiilor… Copiii pot să se simtă oarecum plictisiți când își trăiesc viața în Biserică, dar cel mai important este ca ei să nu devină atei. Ateismul este chiar mai grav decăt păcatul trupesc.
Copiii trebuie să se inspire din dragostea noastră către Hristos și către Dumnezeu.
Tema nu este ca cineva să nască existențe pentru realitatea istorică, ci să nască persoane pentru realitatea supraistorică, pentru a intra in Împărăția lui Dumnezeu.
Să nu folosim cuvântul ”interzis” sau ”nu”, chiar și ca termen de educație. Nu are atât de multă importanță cum ne comportăm în problemele secundare, dacă ei Îl iubesc pe Hristos. Pentru aceasta nu trebuie să le vorbim psihologic sau teologic, într-o limbă de lemn, ci să ne rugăm adânc în inimile noastre. Atunci când părinții au în inima lor harul lui Dumnezeu, copiii simt asta.
Este de preferat să nu se împărtășească copiii cu Trupul și Sângele lui Hristos decât să se împărtășească cu forța, fără să vrea.
Scopul nu este ca pruncul să fie doar împărtășit cu Sfintele Taine, ci să trăiască într-o atmosferă de rugăciune în casă.”
Cuvintele au fost rostite de Sfântul Sofronie de la Essex
Sursă: Avereabisericii.ro