Propunem atenției cititorilor un fragment din cartea Sfântului Ierarh Nicolae al Serbiei „Războiul și Biblia”, scrisă în 1932. Era perioada în care omenirea încă nu depășise consecințele tragice ale Primului Război Mondial, dar deja se pregătea pentru următorul – cel de-al Doilea Război Mondial.
Cartea este extrem de relevantă pentru lumea congtemporană, în care nu se potolesc conflictele armate. Sfântul Ierarh Nicolae lămurește simplu și clar însăși natura războiului, dă cheia înțelegerii cauzelor oricărui conflict armat. Pentru noi, relevanța concluziilor sale este deosebit de importantă în contextul războiului fratricid din Ucraina care se desfășoară deja de opt ani.
Caine, unde este fratele tău?
Primul sânge omenesc, generale, care a fost vărsat pe pământ a fost sânge de frate. Acest fapt e simbolic pentru toate fărădelegile săvârșite de om asupra omului până la sfârșitul istoriei. Și ultimul sânge omenesc, generale, care va fi vărsat pe pământ va fi, din noi, sânge de frate: fiindcă ce altfel de sânge ar putea fi?
Dar frațiii după sânge nu sunt întotdeauna frați după duh. Cain și Abel aveau același sânge, dar nu și același duh; erau frați după sânge, dar nu frați după duh: fiindcă în vreme ce duhul lui Abel era luminat de Dumnezeu, duhul lui Cain era întunecat de zavistie. „S-a întristat Cain foarte, și s-a mâhnit fața lui”, adică i s-a întunecat și fața din pricina duhului întunecat. Și când erau singuri în câmp, „s-a sculat Cain asupra fratelui său Abel și l-a omorât pe el.” (Facerea 4:5-8) Văzut-a Atoatevăzătorul Dumnezeu ce a făcut Cain și l-a întrebat: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar vărsătorul de sânge, ca fiecare vărsător de sânge de mai târziu, s-a slujit de minciună și a răspuns: „Nu știu: au doar păzitor sunt eu fratelui meu?”
Cu asta a început istoria neamului omenesc pe pământ, și anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie! Aceiași zavistie satanică ce a răcit dragostea protopărinților noștri față de Făcător a răcit și dragostea primului lor fiu față de fratele său. Această din urmă fărădelege a venit ca urmare a celei dintâi, precum și ca pedeapsă pentru cea dintâi – pedeapsă pentru Adam și Eva.
Văzând pe fiul lor mai tânăr și mai bun omorât, tatăl și mama nu au avut cum să nu simtă boldul otrăvit al păcatului pe care îl săvârșiseră față de Dumnezeu în Rai. Însă acesta a fost doar începutul, exemplar pentru întregul viitor al urmașilor lor.
În ce constă caracterul exemplar al acestei fărădelegi? În aceea că păcatul omului față de om apare ca păcatul omului față de Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte – atunci când vorbim despre război –, că războul omului împotriva omului apare ca urmare a războiului omului împotriva lui Dumnezeu.
Dacă Atotmilostivul Făcător al oamenilor nu ar fi potolit incendiul care a fost și este în continuare aprins de păcat, neamul omenesc ar fi fost nimicit chiar de la prima generație istorică. Dar mila Făcătorului mai întâi a împiedicat răzbunarea asupra ucigașului de frate Cain, iar apoi a dat mângâiere nefericiților părinți prin cel de-al treilea fiu, Sit. „Și a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca oricine îl va afla pe el să nu-l omoare”. (Facerea 4:15) Și a tot trăit Cain pe pământ, fugind din loc în loc și tremurând cu întregul trup.
Și astfel, generale, acest prim început al tuturor războaielor care au urmat se înțelege în lumina Sfintei Scripturi în următorul chip:
- Există o lege implacabilă a păcatului.
- Războiul omului împotriva omului este urmarea războiului omului împotriva lui Dumnezeu.
- Războul părinților împotriva lui Dumnezeu îl continuă apoi fiii unul împotriva altuia.
- Milostivirea Făcătorului temperează legea păcatului și prin aceasta face cu putință dăinuirea neamului omenesc pe pământ.
Sursa: Theodosie.ro