Și gândurile omului pot fi niște valuri cu furtuni uriașe în calea vieții. De aceea ne străduim ca valurile gândurilor noastre să fie desăvârșite, liniștite, luminate de razele solare ale lui Dumnezeu. Noi suntem o centrală puternică a gândurilor, o centrală de recepție și emisie peste tot pământul, peste tot unuversul. Cum ne sunt gândurile noastre pe parcursul anilor, așa e și viața noastră zi de zi!
Dacă ne străduim ca gândurile noastre să fie pașnice, smerite, blânde, îngăduite, cu multă bunătate, liniștite, atunci și în noi va predomina pacea și iubirea. Ele răzbat din noi și se revarsă asupra tuturor ființelor: fie oameni, fie animale, fie plante, unde se așteaptă de la noi dragoste, atenție, cinstire, curaj, admirație… Din păcate, noi, oamenii nu ducem contul aparatului nostru cugetător, ceea ce azi puțini o fac! De la un gând rău la altul rău, apoi începe lupta din creier până la inimă și viceversa, aleargă prin vasele sangvine din creștet până în tălpi, provocând explozii ale diferitor boli…
Dar cea mai mare bătălie se dă în cugetul nostru. Războiul gândurilor din tâmpla noastră – ori îl câștigăm, ori îl pierdem! În toți anii de viață cum ne luptăm cu gândurile noastre? E important să ne întrebăm, ce duh stăpânește gândurile noastre și stârnește acest război? Doar numai cel ce a îmbrăcat armele lui Dumnezeu, numai acela poate obține marea biruință a războiului asupra gândurilor. Când vă năvălesc gândurile, chemați-L pe Domnul Iisus Hristos cât mai des, cu mare stăruință prin rugăciune și toate gândurile rele vor fugi.
„Bate pe cei ce te războiesc, cu numele lui Iisus”, zice Scărarul, fiindcă Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toată răutatea, Domnul Cel grabnic la ajutor „va face îndată dreptate celor ce strigă din tot sufletul către El, ziua şi noaptea” (Luca 8:7).
Pe de altă parte, psihologul Stelian Chivu ne relatează: „Când ne pierdem în gânduri, ajungem la depresie, apatie şi anxietate. Când ne confruntăm o perioadă lungă de timp cu emoţiile negative, riscăm să suferim leziuni cerebrale, tulburări neurologice şi ajungem la o activitate sinaptică lentă. E ca şi cum am gândi cu încetinitorul”. Tot acest psiholog ne recomandă niște pași de vindecare:
- Din start trebuie să conștientizăm că noi suntem prizonierul gândurilor noastre și trebuie urgent să ieșim din această zonă și paralel să reducem numărul de gânduri ce le purtăm în tâmplă zilnic, că ele sunt majoritatea negative.
- Vom face antrenament mental și voință prin meditație, lectură, plimbări în mijlocul naturii, lectură vizuală, ascultarea muzicii liniștite etc.
- Alt pas este să înlocuim gândurile şi emoţiile distructive cu altele pozitive.
Să ţinem cuvântul Domnului, care spune: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!“. Întotdeauna să ştim: când vezi pe cineva că judecă pe altul înaintea ta, să crezi că te va judeca şi pe tine, prietenul lui, în prezenţa altora. De aceea, când vreun om judecă pe cineva în faţa noastră, nu trebuie să luăm parte la aceasta. Să păstrăm gândurile curate în cugetul nostru zi de zi, dacă vrem să ajungem acasă la Dumnezeu!
Raisa Plăieșu,
pentru „Tradiția”