Astăzi, în Duminica a XVI-a după Cincizecime, la Dumnezeiasca Liturghie se citește pericopa evanghelică despre talanți (Mt. 25:14-30).
Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Explicația Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul
Pilda talanţilor ne face să cugetăm că viaţa este vreme de negoţ. Asta înseamnă că trebuie să ne grăbim a folosi această vreme, aşa cum în neguţătorie fiecare se grăbeşte să scoată câştig. De aduce careva numai opinci sau coajă de tei pentru opinci, nici acela nu stă cu mâinile în sân, ci îşi pune întreaga isteţime la bătaie pentru a atrage cumpărătorii, ca să îşi vândă marfa şi apoi să cumpere cele ce-i sunt de trebuinţă.
Dintre cei care au primit viaţă de la Domnul nu e nici unul care să poată spune: „Eu n-am primit nici măcar un talant”; oricine are ceva talanţi, nu numai unul: înseamnă că fiecare are cu ce face negoţ şi dobândi câştig. Nu te uita în stânga şi în dreapta şi nu ţine socoteala celorlalţi, ci ia frumuşel seama la tine însuţi şi vezi cât mai în amănunt ce capital ai şi ce poţi dobândi cu el, iar apoi lucrează fără lenevire potrivit planului pe care ţi l-ai făcut.
La judecată nu vei fi întrebat de ce n-ai câştigat zece talanţi, când ai avut doar unul singur şi nici măcar de ce cu talantul tău ai dobândit un singur talant, ci vor spune: ce ai dobândit un talant, o jumătate de talant sau o zecime? Şi răsplata va fi nu pentru ce ai primit, ci pentru ce ai agonisit.
Cu nimic nu te vei putea apăra, nici cu rangul, nici cu sărăcia, nici cu lipsa de şcoală. Dacă acestea nu ţi s-au dat, nu te vor întreba de ele. Dar ai avut mâini şi picioare vor întreba: „Ce-ai câştigat cu ele? Ai avut limbă, ce-ai câştigat cu ea?”. Aşa se îndreaptă la judecata lui Dumnezeu nepotrivirile de stare lumească.
Sfântul Teofan Zăvorâtul. Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an