„Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar”
(In. 18:40)
Însuși Acela care este Viața, Lumina, Libertatea, Adevărul, s-a descoperit pe Sine lumii, dar totuși mulți din cei care au cunoscut revelația Veșniciei de la însuși Dumnezeu se întorc înapoi în întunericul desfrânării omului decăzut. Acolo, în umbra cea întunecată, omenirea se mângâie cu sloganuri banale ale gândirii pozitive.
Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. (In. 3:19)
Omul căzut, aflându-se în întuneric, poate declara faptele rele și orbirea generată de păcat ca fiind lumină. Astfel întunericul este considerat lumină, iar lumina cea adevărată este respinsă, deoarece descoperă starea bolnăvicioasă, cea adevărată, a omenirii și a individului.
Justificând existența lor în întuneric, oamenii apleacă urechea la opiniile care aprobă poftele și dorințele lor desfrânate.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, și îşi vor întoarce auzul de la adevăr. (2 Tim. 4:3-4)
Oamenii de bună voie se vor înrobi dorințelor lor și vor căuta proroci care vor aproba și vor îndreptăți dorințele lor nemărginite.
Însă Scriptura mărturisește: Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 In. 1:9)
Așadar, din întunericul pe care oamenii îl numesc lumină și care schimonosește vederea, ei se apucă să vorbească înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. (Ier. 14:14)
Doar atunci mintea și duhul omului pot fi libere, când ies din limitele sofismului decăzut. Mintea umană trebuie să se vindece și să înceapă urcușul către ceea ce este veșnic și Dumnezeiesc și, în sfârșit, să îl întâmpine. Atunci, din veșnicia nepătrunsă de mintea omenească, care este nepărtașă la tot ce este supus putrezirii, Adevărul poate răspunde, coborând cu îngăduință la limitele omului.
Căci mărturia lui Iisus este duhul prorociei. (Apocalipsa, 19:10)
Acela care nu vrea să vorbească în acord cu realitatea nemărginită a Adevărului și a veșniciei descoperite lui, acela este proroc mincinos. Deoarece orice opinie de acest fel se conduce de sistemul depravat și decăzut al întunericului, căruia lumea care refuză Lumina și Adevărul îi este supusă. Un astfel de om nu poate vedea firea adevărată a lucrurilor, deoarece el privește cu ochii care sunt acoperiți de întuneric.
Așadar, precum evreii în antichitate, fiecare persoană (și chiar grupe de persoane) se află în fața alegerii: Baraba sau Iisus Hristos? Să-l accepte pe prorocul mincinos sau pe unicul și adevăratul Proroc? Cuviosul Simeon Noul Teolog învață că Baraba este prototipul antihristului, etalonul prorocului mincinos.
Omenirea decăzută îi iubește pe prorocii mincinoși, doar ei justifică dorințele ei depravate. Ea crede că ei îi vor ajuta să păstreze și chiar să fortifice substanța întunericului, cea iluzorie care nu are o completare esențială, în care omenirea vrea să trăiască în continuare, respingând Lumina. Oamenii decăzuți tind să afirme întunericul ca o realitate unică și adevărată. Din această cauză ei doresc se elimine pe toți cei care demască dorința autodistrugătoare de a trăi în întunericul care se destramă. Otrăvindu-se pe sine prin cuvintele prorocilor mincinoși care sunt nimic altceva decât tâlhari, ei vor să distrugă Adevărul și pe toți acei care vorbesc în adevăr. Deoarece ei consideră că Adevărul îi va lipsi de locul puterii care este netrainic și iluzoriu.
Prorocii mincinoși strigă: „Ca să ne păstrăm puterea, noi trebuie să terminăm cu acest Iisus Hristos!” – „Răstignește-L! Răstignește-L!” Și enorma tragedie constă în faptul că acest strigăt pornește nu doar de la oamenii laici, dar și de la cei care, aidoma evreilor din antichitate, se autodefinesc cu numele „Israel”, de la cei care sunt chemați să fie participanți la nunta (Biserica) lui Dumnezeu cel Viu.
Oricine dorește să-l urmezi pe Iisus Hristos, trebuie să fie gata să sufere. Deoarece acel care vrea să fie succesorul lui Hristos, trebuie să fie gata să devină părtaș la Duhul cel adevărat al prorociei. De aceea fiecare este chemat mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii. (Lc. 14:28). Doar este clar cu desăvârșire că acela care vorbește în conformitate cu Adevărul va fi respins de sistemul decăzut al lumii, precum este scris în Scriptură.
Ei, [acei care căutau Adevărul și îl apărau] de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. (Evr. 11:38)
Duhul lumii îi urăște pe cei care vor să se elibereze de la mrejele întunericului, el îi va urmări pe toți acei pe care îi consideră răzvrătitori. În același timp, el se străduie chiar să se manifeste ca înger al luminii. (vezi: 2 Cor. 11:14). De dragul „prosperității comune” el dorește să-i ține pe toți în peștera întunecată a ignoranței oamenilor decăzuți.
Însuși Domnul Iisus Hristos a spus: Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. (In. 15:18-19)
De aceea orice proroc adevărat poate striga: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. (Rom. 8:36)
Un astfel de om este gata sa sufere totul, deoarece a gustat, fie și o mică picătură a bunătăților viitoare. Mai mult ca atât, este sigur că prin el se vor înfăptui cuvintele:
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Mt. 5:10)
Însă prorocii mincinoși nu sunt așa. Pentru ei pe primul loc se află menținerea existenței pământești și a statutului lor în lume. Cuvintele lor fac apel la pornirile josnice ale omenirii. Ei se folosesc de sentimentele lumești: griji, frici, anxietăți ale oamenilor; astfel ei îi adorm pe ei și îi induc într-un somn de moarte. Ei manipulează cu frica oamenilor și promit confortul, dar de fiecare dată – nu imediat, dar la următoarea cotitură. Iar ca să ajungi la acel confort, spun ei, trebuie să mai cedezi și să mai adormi puțin propria conștiință.
Uneori grijile lumești și ambițiile pământești sunt explicate ca fiind virtuți. Tot așa și în creștinism se fortifică tendința de a prefera aspectele formale, cele exterioare, aducând în jertfă viața interioară, cea esențială. Libertatea și demnitatea vieții în Hristos sunt strangulate, încetul cu încetul, prin compromisul cu lumea. (În același timp, eu nu contrapun cele exterioare celor interioare, dar afirm că cele exterioare nu pot exista fără sănătatea interioară a inimii. Astfel, chiar dacă pare că cele exterioare se ofilesc și sunt supuse desconsiderării, însă esența inimii Bisericii trăiește și înflorește. Dar dacă moare inima, va muri și totul ce este în exterior).
Așa prorocul Ieremia îi demască pe prorocii mincinoși:
Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului. Necontenit grăiesc ei celor ce Mă dispreţuiesc: „Domnul, a zis că va fi pace peste voi”. Şi tuturor celor care urmează inima lor învârtoşată le zic: „Nici un rău nu va veni asupra voastră!” (Ier. 23:16-17)
Prorocirea cea adevărată nu este de la oameni, ea provine din esență neschimbătoare și eternă – Revelația Omului și Dumnezeului Iisus Hristos. Ea nu este din lumea aceasta. Din contra, prorocii mincinoși vorbesc în concordanță cu „înțelepciunea” veacului acesta decăzut. Ei vor să sacrifice Revelația de dragul stabilității și câștigului pământesc momentan. Ei nu sunt gata să sufere scârbiri de dragul Dreptății și Adevărului. Nu despre aceștia spunea Domnul: Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele Mele poporului Meu, să facă să se întoarcă oamenii de la calea lor rea şi de la faptele lor cele rele. (Ier. 23:22)
Acei care doresc să îl urmeze pe Hristos Domnul, trebuie să fie gata de a urca pe treptele Gavvatei și să stea alături de Hristos, atunci când din toate părțile mulțimea cutremură văzduhul cu strigătul asurzitor: „Răstignește-L! Răstignește-L!”
Iar cei care vorbesc în acord cu lume decăzută vor fi alături de mulțimea orbită, de cei care doresc să-și păstreze locul său în lume. Ei vor cere cu insistență să-l elibereze pe Baraba în locul lui Iisus Hristos. Ei vor îndemna poporul să strige: Nu avem împărat decât pe Cezarul.(In. 19:15).
„Vrem să fim conduși doar de întunericul lumii decăzute, noi nu dorim Lumina Veșnică!” Cei care doresc să-și păstreze prestigiul și statutul în lume, aceia întotdeauna îl vor dori pe Baraba. Să nu uităm că pe Baraba l-au dorit nu atât romanii, cât copiii lui Israel.
De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Mt. 7:20)
Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. (2 In. 1:8)
Preotul Zechariah Lynch,
parohul bisericii în cinstea Arhanghelului Mihail din Pueblo, Colorado
Sursa: ПРАВОСЛАВИЕ.RU