Trăim într-o perioadă în care informația a devenit o necesitate cotidiană a omului, dar ea a devenit, de asemenea, și o armă puternică care poate avea un efect devastator asupra milioanelor de oameni. Știm cum funcționează și, nu mă tem să o spun, cum ea contribuie la degradarea relațiilor umane.
Poate că pentru noi, creștinii ortodocși care lucrează în domeniul informației, principalul cuvânt pentru care vom purta responsabilitatea la Judecata de Apoi (Matei 12:36) va fi cuvântul pe care nu doar îl pronunțăm, ci pe care îl multiplicăm, pe care îl extindem la foarte mulți oameni. În același timp, cred că pentru mulți dintre contemporanii noștri care nu aderă la credințele religioase și pentru cei care nu trăiesc conform conștiinței lor, care trăiesc după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos (Col. 2:8), media este o muniţie puternică, folosită pentru a realiza anumite scopuri. Muniție, pentru că un cuvânt poate ucide o persoană, un cuvânt poate realiza ceea ce nu o poate face nicio armă.
Cunoaștem cum, de-a lungul secolului al XX-lea, cuvintele și propaganda au cauzat pagube enorme, inclusiv Patriei noastre istorice. Revoluționarii nu au fost atât de puternici din punct de vedere militar, organizatoric sau financiar, dar rolul decisiv în distrugerea sistemului statal, care fusese creat de secole de cei mai buni reprezentanți ai țării, l-a jucat cuvântul, propaganda ostilă Rusiei, Bisericii și orânduirii istorice a vieții noastre.
În domeniul reglementării altor tipuri de arme de distrugere în masă, de exemplu, nucleare, există tratate internaționale, iar armele chimice și bacteriologice sunt, în general, interzise. Dar în sfera informațională nu există limite de restricție; nu este interzis să se răspândească minciuni împotriva inamicului – principalul lucru este ca arma să fie eficientă, cu alte cuvinte, mortală. Aceasta este realitatea tristă a timpului nostru, o civilizație high-tech care asigură producerea de informații în volume aproape nelimitate.
În contextului conflict militar, la care asistăm cu toții, numărul cuvintelor care lovesc inimile oamenilor depășește, la figurat vorbind, numărul gloanțelor și obuzelor care lovesc pe cei de pe câmpul de luptă. Însă rănile, provocate de minciuni și ură, se vindecă mult mai greu decât rănile fizice, iar consecințele unor astfel de răni pot fi mult mai grave.
Astăzi noile tehnologii se dezvoltă vertiginos, cum ar fi, de exemplu, inteligența artificială, care fac posibilă producerea de informații fără participarea umană. Evident, este mult mai ușor să semeni discordie decât să creezi pace. Inteligența artificială nu poate scrie un roman de tipul „Război și pace”, dar în curând va putea produce un număr mare de texte provocatoare și înșelătoare, iar acum această tendință crește literalmente în fiecare zi. Într-adevăr, oamenii de astăzi sunt ațâțați unul împotriva celuilalt, conflictele sunt provocate și adâncite – toate acestea se efectuează cu participarea activă a presei.
Să ne gândim la faptul că mecanismul pornit al urii este foarte greu de oprit. La un moment dat am avut ocazia să asist la evenimente similare. Lumea a fost adusă în pragul distrugerii complete, înainte ca omenirea să înțeleagă că armele nucleare trebuie limitate. De fapt, cea mai mare parte a vieții mele a trecut cu teama că în orice moment țara ar putea fi implicată într-un conflict nuclear și noi viețuiam cu adevărat în pragul unui război fierbinte, îmi amintesc bine această atmosferă. Dar a apărut necesitatea de limitare a testării armelor nucleare și s-a ajuns la un consens internațional în această temă. Liderii țărilor care dețineau arme nucleare au găsit în sine puterea de a opri degradarea foarte periculoasă a relațiilor internaționale, inclusiv posibilitatea de a folosi arme nucleare pentru a rezolva conflictele politice.
Acum nu vedem încă rachete nucleare aduse într-o stare de alertă ridicată, capabile să distrugă populația Pământului, dar gradul de ură și neîncredere a devenit poate mai mare decât chiar în momentul despre care vorbesc. Și această stare foarte periculoasă a fost rezultatul unui război informațional țintit, folosind mass-media ca armă.
Vreau să menționez din nou: toate aceste arsenale nucleare nu au dispărut nicăieri, ele sunt gata de utilizare, altfel nu ar avea rost, dar nu ele vor deveni declanșatorul care ar putea arunca omenirea într-un război nuclear. Acest declanșator poate fi, în primul rând, anume informația. Acel domeniu informațional în care participă și reprezentanții ortodocși ai presei și, prin urmare, de aceea lor le aparține responsabilitatea globală pentru pace, pentru securitate, pentru stabilirea de bune relații între țări și popoare.
Din discursul Sanctității Sale Patriarhul Chiril, ținut la întâlnirea cu participanții la cel de-al
X-lea Festival Internațional al Media Ortodoxe „Credință și Cuvânt” din 19 octombrie 2023
Sursa: Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei