La 26 iunie 2022, în Duminica a 2-a după Cincizecime, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit rânduiala sfințirii mari a catedralei „Sfântul apostol Andrei” din orașul Ghelendjik. După încheierea Dumnezeieștii Liturghii Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică, în care a menționat importanța construcției de noi biserici, ceea ce este o dovadă vie a triumfului credinței.
Unde se adună actualmente comunitatea de credincioși? Unde Se arată Trupul lui Hristos atunci când se săvârșește Taina Euharistiei? Această Taină se săvârșește în bisericile lui Dumnezeu.
Bineînțeles, în timpul prigoanelor această preasfântă Taină se săvârșea în diferite locuri de către strămoșii noștri cuvioși. Iar în zilele noastre, pentru a o săvârși, se construiesc biserici splendid de frumoase care sunt imaginea văzută a triumfului credinței în Hristos. Credință care a ajuns până în zilele noastre în pofida oricăror evenimente istorice, în pofida la toate jertfele și suferințele.
Și cât este de minunat că azi am săvârșit Dumnezeiasca Euharistie în această nouă și minunată biserică care este, în primul rând, o mărturie a credinței a noastre a tuturor, dar în special a celor care au luat asupra lor inițiativa de a ridica biserica lui Dumnezeu, care și-au depus mijloacele lor materiale, care au acordat un ajutor multilateral, pentru ca biserica să fie zidită la timp și să ne demonstreze nouă tuturor frumusețea sa nepământească.
Dacă în zilele noastre am spune undeva, în țările așa-numitului Occident iluminat că în Rusia noi construim biserici, atunci oamenii care nu ne cunosc viața nu vor crede. Fiindcă în zilele noastre bisericile creștine se închid sau se reprofilează acolo, în Occidentul iluminat. De pildă, se reprofilează în moschee, deoarece comunitățile de musulmani își păstrează credința și ei au nevoie de noi locuri pentru rugăciune; de aceea creștinii din localitate vând musulmanilor bisericile lor.
Dar și aceasta nu este cel mai grav, deoarece se mai întâmplă că bisericile sunt vândute uneori administrației orășenești, iar apoi acolo sunt organizate tot felul de petreceri, adunări care nu au nimic comun cu Biserica, tocmai ceea ce își dorește o societatea ateistă și ceea ce nu are nimic comun cu viața duhovnicească.
Noi nu judecăm pe nimeni, Dumnezeu cu dânșii. Însă este un indiciu foarte prost, când omul, societatea și statul se leapădă de credință, când în loc de credință se impune un fel de erzaț, un fals, pentru a crea o aparență de bunăstare și fericire.
O spun nu pentru a judeca pe cineva, dar aș vrea să înțelegem cu toții ce binecuvântare este asupra țării noastre și a poporului nostru că noi, parcurgând calea unor prigoane îngrozitoare, nemaivăzute în istorie, ce au întrecut de nenumărate ori prigoanele primelor veacuri, ne-am păstrat credința. Iar în continuare s-a arătat minunea lui Dumnezeu – copiii ateiștilor de ieri, ajungând la maturitate, chibzuind la multe, au găsit calea spre biserica lui Dumnezeu și astăzi își educă în credință copiii și nepoții lor.
Și noi avem nevoie de bisericile lui Dumnezeu. Noi suntem unul din puținele popoare care și-a păstrat această necesitate. Vom păstra această necesitate, ne vom păstra credința, deoarece fără de credință nu poate exista nici un fel de necesitate în a făuri bisericile lui Dumnezeu.
Sursa: Patriarchia.ru