La 22 decembrie 2022 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a condus Adunarea eparhială anuală a clerului din orașul Moscova. Publicăm câteva fragmente din alocuțiunea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse la această adunare:
În februarie al acestui an mulți care au auzit de războaie şi de zvonuri de războaie (vezi: Mt. 24:6), au fost derutați și au simțit nedumerire și spaimă. Mulți oameni au aceleași senzații și în ziua de azi. Nu este de mirare. Doar avertizarea Mântuitorului căci trebuie să fie toate, deseori nu este percepută de omul care viețuiește mult timp în condiții de pace că se referă nemijlocit la el însuși și la acele vremuri în care el se află.
Dar vai, mulți nu luau în considerare și faptul că relativ nu departe, doar la o distanță de câteva sute, chiar și zeci de kilometri de la casele noastre, se desfășura lupta fratricidă, declanșată în anul 2014 împotriva locuitorilor pașnici din Donbass. (…)
Consider că e important să menționez și următoarele: acțiunile militare pe care le urmărim actualmente sunt consecințele unui conflict civilizațional de lungă durată. Gândind la circumstanțele din a căror cauză s-a declanșat acest conflict, noi, pe lângă altele, putem observa o intenție de natură religioasă: ura irațională față de popoarele care mărturisesc Ortodoxia.
Și dacă să privim retrospectiv, oare nu prin această ură se explică cauzele în urma cărora toată puterea mașinii de război occidentale s-a prăbușit pe Iugoslavia în anul 1999? Nu aici se află cauza care, prin intermediul șantajului economic și politic, cu ajutorul așa-numitelor revoluții de culoare, se provoca succesiv discordia dintre țări, ale căror popoare sunt purtătoarele Ortodoxiei?
Manifestarea acestei uri au devenit prigoanele succesive împotriva Bisericii Ortodoxe din Ucraina, promovarea de către puterea de stat din Ucraina a schismelor care au fost susținute, spre regret, de Întâistătătorii unor Biserici Locale ce îndeplineau voința curatorilor internaționali. (…)
Este voința rea a oamenilor care pe parcursul anilor și al deceniilor cultivau schismele, vrajba și ura în sânul poporului ortodox unic al Sfintei Rusii, divizat de hotarele politice. Câtă ură s-a revărsat în aceste vremuri pe paginile web, în mijloacele de informare în masă, chiar și în relațiile dintre rude!
Cu tristețe afirmăm că lupta actuală este una fratricidă, deoarece include oamenii care aparțin unui popor unic în credință și tradiții. În calitatea mea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse, a cărei enorie se află pe ambele părți ale ciocnirilor armate, eu percep cu o adâncă durere cele ce au loc, dar și mai mult – suferințele oamenilor pașnici și în Rusia, și în Ucraina. Însă noi trebuie să mărturisim cu claritate că vina aparține, în primul rând, celor care și-au propus ca scop distrugerea unității Sfintei Rusii, unității poporului nostru și a credinței noastre.
Meditând asupra cauzelor și consecințelor conflictului armat, noi trebuie să ne îndreptăm gândurile către ostași. Vorbindu-le, noi ne rugăm pentru ei ca pentru oamenii care se află în condițiile unui pericol de moarte și ale unei alegeri morale extrem de dificile. Noi Îl rugăm pe Dumnezeu să îi ajute; ne rugăm ca Domnul să îi păzească de răni, prizonierat și moarte, dar mai mult – de păcatul încrâncenării inimii, al provocării de rău oamenilor pașnici, al comportamentului inuman față de apropiați, al fricii și trădării. (…)
Este important să conștientizăm că evenimentele pe care le trăim sunt legate nemijlocit de amenințările destul de serioase pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. (…) În același timp persoanelor care viețuiesc în condițiile unei organizări libere a vieții bisericești le este greu să-și imagineze până la ce măsură poate ajunge încrâncenarea inimilor și cât de greu este în unele țări să rămână adepții unității Bisericii.
Ura față de Rusia, ura față de comunitatea noastră duhovnicească seculară care este declarată ca fiind „justificarea duhovnicească a imperialismului rus”, ura față de caracterul original al Ortodoxiei care respinge toate încercările de a „reseta” concepția noastră cu standardele proiectului occidental secularist-globalist, torentele interminabile de clevetire asupra Bisericii, asupra Patriarhului, asupra episcopilor și slujitorilor bisericii – toate acestea se revarsă în abundență asupra multor frați de ai noștri, care se află în afara hotarelor Rusiei, prin intermediul propagandei mass-media, prin intermediul spuselor activiștilor publici și de stat, al declarațiilor pseudo-fraților care singuri s-au pomenit în mrejele ideilor și intereselor străine credinței noastre.
Se referă în mod direct la eparhiile și parohiile noastre din țările Occidentului; în mod special se referă la țările Baltice, în anumită măsură – la Moldova, însă în Ucraina întunecarea minților și încrâncenarea inimilor celor care distrug unitatea bisericească ajunge la nivel maxim posibil. Acolo toate acestea se manifestă nu doar în cuvinte și în publicații pline de ură – acolo ura se exprimă în prigoane directe: în acapararea cu forța a bisericilor, în bătăile aplicate slujitorilor bisericilor și mirenilor și în amenințările vieților lor, în perchizițiile de masă și „acțiunile de contraspionaj” în administrațiile eparhiale, în bisericile și așezămintele monahale, în deschiderea dosarelor penale, în apelurile la interdicția deplină a activității canonice a Bisericii Ortodoxe – deja nu doar în unele raioane, dar pe teritoriul întregului stat.
Prețul păstrării unității bisericești, astfel, devină destul de înalt pentru apărătorii ei. Pentru unii acest preț a devenit prea înalt ca să îl poată purta, dar unii chiar au adaptat retorica prigonitorilor.
Noi ne întristăm pentru toate acestea, deoarece dacă în Trupul Domnului suferă un mădular, „toate mădularele suferă împreună.” (1 Cor. 12:26). Noi continuăm să ne rugăm pentru frații noștri întru Hristos și împreună cu ei, ca Domnul să le multiplice forțele în purtarea crucii lor grele. Ne rugăm pentru pace și oprirea oricăror lupte.
În mod just având poziția apărării unității Sfintei Biserici-Mame și fără a rămâne orbi la încercările scindării ei care sunt întreprinse inclusiv în interiorul Bisericii, chemând pe cei care s-au abătut să revină la calea adevărului canonic, să evităm orice cuvânt grabnic de judecată. Să nu iasă el din gura noastră, în special în zilele groaznice în care trăim! Mai bine să Îl rugăm pe Domnul ca nimeni dintre noi să nu ezite, dacă pentru noi va surveni ziua încercărilor. Să ținem minte cuvintele apostolului: cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. (1 Cor. 10:12). (…)
Vă rog pe toți ca în expunerile Dumneavoastră publice și în aprecierea celor petrecute acum în Ucraina, precum și în corespondența și convorbirile voastre cu clericii Bisericii Ortodoxe din Ucraina, să nu ieșiți în afara limitelor determinate de Sfântul Sinod. Pentru ca anumite cuvinte negândite și încrezute să nu aducă și mai multe daune unității Bisericii noastre, să nu provoace răni noi celor care sunt în condiții dificile, să nu îngreuneze suferințele fraților și surorilor noastre întru Hristos.
Va da Dumnezeu și se va instaura pacea, se va restabili posibilitatea comunicării și discuțiilor sobornicești libere, atunci va judeca plinătatea Bisericii ce și cum a avut loc în vremurile grele trăite și cum urmează să procedeze arhipăstorii, drept învățând cuvântul adevărului lui Hristos.
Sursa: Patriarchia.ru