La 17 aprilie, de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a rostit o predică în care, printre altele, a vorbit despre virtutea blândeții.
Mântuitorul lumii intră cu blândețe în Ierusalim, șezând pe o asină. El cu smerenie merge la suferințe, cunoscând bine prețul slavei omenești, dar fără a obijdui pe oameni. El nu îi biciuiește prin cuvinte, spunându-le: „Fățarnicilor, de ce vă așterneți hainele, de ce tăiați ramurile de palmier și Mi le aruncați sub picioare, doar știu ce se va întâmpla!” Nu, Domnul acceptă această venerație, dar, bineînțeles, cunoaște ce va urma după și înțelege prețul slavei lumești.
Evenimentul evanghelic de azi poartă în sine o mulțime de semnificații și una din ele constă în faptul că fiecare creștin, răsplătind cu dreptate celor de lângă sine, având respect pentru ei, stimându-i pe cei în etate, respectând persoanele mai înțelepte, dând ascultare conducerii, trebuie să țină minte că în toate aceste atitudini bune și pline de respect există anumite limite. Niciodată nu trebuie să ne comportăm astfel, ca laudele oamenilor să tulbure limpezimea minții noastre și să acopere văzul nostru duhovnicesc.
Pe de altă parte, niciodată nu trebuie să obijduim oamenii care ne adresează cuvinte de bine, chiar și atunci când nu suntem siguri de sinceritatea lor. Gândiți-vă la Mântuitor. Dacă omul vă face un bine – răspundeți cu bine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te dezarmezi, să îți pierzi veghea, în special în cazul când sunt temei să crezi că fapta bună din partea altei persoane nu este cu totul sinceră. Însă niciodată nu trebuie să răspundem prin păcat la răutate sau nedreptate. Și haideți ca de fiecare dată, când Domnul ne încearcă, să ne amintim cum El a intrat în Ierusalim și cum a acceptat lauda oamenilor, știind prea bine în ce se va transforma lauda lor și ce se va întâmpla peste câteva zile, când va fi supus la torturi, schingiuri și moarte pe cruce.
Ziua de azi ne învață să fim blânzi și smeriți ca și chipul Mântuitorului. Dorind să educăm în noi aceste minunate calități, să ținem minte că blândețea nu este o slăbiciune, dar o putere care este în stare să transforme spre bine relațiile omenești, dar, principalul, este în stare să păstreze lumea noastră interioară, fără a permite gândurilor rele să întunece starea noastră duhovnicească. Noi trebuie să ne ducem viața, străduindu-ne să ne asemuim cu tot ceea ce ne învață Domnul Mântuitorul nostru – și prin cuvinte, dar și prin pilda vieții Sale pe pământ.
Patriarchia.ru