La 25 octombrie 2022, prezentându-și raportul la ședința plenară a celui de al XXIV-lea Sobor mondial al poporului rus „Ortodoxia și lumea în secolul al XXI-lea”, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a oprit în detaliu asupra provocărilor globalismului contemporan. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a menționat în special următoarele:
În istoria modernă procesul de secularizare s-a dovedit a fi legat de un altul, nu mai puțin important pentru viața întregii umanități – de globalizare. Noi ne-am obișnuit să înțelegem prin acest termen unificarea exterioară a modelelor de viață ale diferitor țări și popoare după modelul occidental. Ea a devenit pentru noi un sinonim al „occidentalizării”, dar în realitate acest proces este mult mai complex.
Forța motrice principală a globalizării sunt mecanismele de piață. Cu alte cuvinte, la baza ei se află, întâi de toate, cauzele de ordin economic. În același timp, interesele economice globale obțin susținere și protecție prin intermediul resurselor militare, politice, culturale și de alt ordin.
După cum am vorbit despre secularizare și secularism, trebuie să diferențiem noțiunile de globalizare și globalism. Globalizarea este un proces de formare a lumii contemporane, unificată după anumite standarde universale. Iar globalismul este o ideologie care condiționează și inspiră procesul dat.
Pentru ideologii globalizării întreaga lume se prezintă ca o arenă pentru dobândirea banilor, o piață unică care funcționează pe baza unor reguli comune. Ca urmare, țările dezvoltate utilizează activ resursele țărilor sărace. De multe ori nu sunt doar cele naturale, dar și cele intelectuale: atragerea specialiștilor de calificare înaltă le fortifică caracterul de lider în domeniul tehnico-științific (prin urmare și în domeniul economic și politic). Iar Centrul – și aici situația nu s-a schimbat prea mult de pe timpul epocii Marilor descoperiri geografice – vinde în țările de la periferii mărfuri de tehnologii înalte și tinde să-și păstreze monopolul său asupra tehnologiilor de producere, ca să nu își piardă plusvaloarea și dominația globală.
Astfel, globalizarea devine în mod inevitabil sursa de creștere a veniturilor unora și de scădere a nivelului de trai al altora și, la urma urmei, duce la divizarea și mai mare a popoarelor, la o distanțare și mai accentuată dintre cei bogați și cei săraci, ceea ce provoacă încordare, ce prezintă pericol la scară globală.
Un proces analogic are loc și în domeniul culturii. Transformarea globalistă a spațiului cultural este strâns legată, de asemenea, de procesele de piață, deoarece produsele culturii de masă (cinematografia, muzica, jocurile la computer, moda) sunt produse, exportate și vândute în lumea contemporană după aceleași reguli ca și mărfurile de tehnologii înalte. Și sursa originii la toate acestea – este aceeași. Însă globalizarea nu face ca lumea să fie mai unită. Unificarea exterioară a modului de viață în diferite colțuri ale globului pământesc este însoțită de dispersarea oamenilor unul de altul, scindarea comunităților, a familiilor, de pandemia singurătății.
Globalizarea exercită deseori o acțiune negativă și asupra vieții duhovnicești a societății, deoarece ea distruge bazele culturale seculare și tinde să niveleze rolul principiilor morale tradiționale în viața societății, însă nimeni nu poate propune o înlocuire plenipotențiară a acestor principii morale.
Institutele tradiționale, inclusiv cele religioase, care încearcă să se alinieze procesului de globalizare, să se „adapteze” la noua realitate în speranța să fie păstrate sau să obțină beneficii pentru sine, mai devreme sau mai târziu se ciocnesc de posibilitatea pierderii propriei identități, ceea ce observăm din pilda unor confesiuni, cândva fiind tradiționale în Occident.
În ultimul deceniu sistemul mondial financiar și cel politic trec prin suprasolicitări serioase, au apărut condiții clare pentru micșorarea tempourilor de înaintare a proiectului globalist. În timpul de față în spațiul științific și cel public se discută în mod activ problema „limitelor globalizării”. Nu este deloc întâmplător. Are loc slăbirea rolului organizațiilor globale principale, orientate spre menținerea rolului dominant al țărilor occidentale.
În același timp se fortifică rolul proiectelor alternative de natură religioasă, politică și economică, continuă dezvoltarea colaborării bilaterale dintre țări. Lumea globalizată, numită de asemenea și monopolară, în ultimul timp trece printr-un proces invers în evoluția sa. Tot mai clar și mai hotărât se conturează tendințele multivectorale și multipolare.
Aceste direcții de orientare cer studiere și conștientizare. Globalismul trebuie cercetat nu doar din punctul de vedere economic sau geopolitic, dar și din cel duhovnicesc. Putem spune că globalismul este un proiect al pan-uniunii mondiale, dar fără a se ține cont de planul adevărat al Creatorului despre om. Din punct de vedere al eshatologiei creștine noi știm ce semnifică universalismul global și cunoaștem că fără de acest universalism global nu va apărea acela care va pretinde la puterea globală și de al cărui nume va fi legat sfârșitul lumii.
Globalismul organizează procese de integrare, de unire prin slăbirea și ruperea legăturilor profunde duhovnicești dintre oameni, precum și dintre Dumnezeu și om. Globalismul nu este o doctrină religioasă, în ea nu este loc pentru Dumnezeu. De aceea toate proiectele globaliste sunt orientate împotriva instituției familiei ca fiind structura trainică ce păstrează și transmite tradițiile. Globalismul nu se poate dezvolta în condițiile de dominație a gândirii tradiționale, și în condițiile în care tradițiile joacă un rol important în viața popoarelor.
De asemenea, globalismul este orientat împotriva oricăror comunități stabile istorice, în primul rând ale celor naționale și religioase. De aceea nu este de mirare că în zilele noastre în calitate de instrument globalist se folosește lupta minorităților de tot felul (care, de regulă, neagă valorile tradiționale) împotriva majorități. Și atrageți atenția cum se încalcă principiul democratic! Doar el se bazează pe faptul că majoritatea obține puterea prin libera manifestare a voinței și realizează această putere în numele majorității, însă în cazul dat majoritatea nu are susținere din partea instituțiilor, inclusiv a celor de propagandă, care funcționează pentru susținerea filosofiei și a sistemului de valori ale minorităților.
Biserica prin însăși natura sa prezintă un impediment pentru procesele globaliste. Biserica mărturisește despre scara verticală a valorilor, despre deosebirea binelui de rău. În legătură cu toate acestea nu contenesc încercările de a schimonosi și a neglija învățătura creștină, de a lipsi Biserica de putere și voce: de pildă, prin elaborarea noilor diverse „concepții teologice”, care ar deservi proiectele globale, justificându-se, în particular, viciile umane, și ca exemplu ne poate servi teologia radicală protestantă.
Există două căi de reacție la provocările globalismului.
Prima constă în adaptarea și subordonarea vieții duhovnicești cerințelor globalismului, în aprobarea și binecuvântarea viciilor – cu ea nu este posibilitate să cădem de acord. Pe această cale merg colegii noștri din Occident, inclusiv cei ce se numesc pe sine „creștini”.
Unii reprezentanți ai bisericilor și comunităților creștine au procedat așa în scopul evitării criticii, pentru a deveni „ai săi” într-o lume globală, secularizată. Însă această cale de compromis nu va salva viața duhovnicească de la decădere, ci doar va accelera procesul și, bineînțeles, că nu va salva aceste organizații religioase. Ele vor fi spulberate de îndată ce vor căpăta mai multe puteri cei care leagă proiectul globalist de lipsa oricărei religiozități.
A doua cale a vieții sociale poate fi numită „îngustă”, adică dificilă, anevoioasă. Ea cere mărturisirea deschisă despre Adevăr, în pofida presiunii și a reacției negative din partea puterilor din afară, inclusiv a celor globaliste.
Actualmente problemele alegerii etice au căpătat în lume o importanță deosebită: ele determină atât vectorul mișcării unei persoane concrete, cât și destinele unor țări și popoare întregi. Și de faptul cât de hotărât vom sta în Adevăr, în ce măsură vom fi fideli poruncilor taților noștri, vom fi credincioși valorilor perene duhovnicești și morale pe care le-am căpătat, inclusiv, prin tradiția bisericească, depinde în mare măsură viitorul țării noastre, al poporului, iar în plan global, cred, și viitorul civilizației umane. Fiindcă biruința asupra globalismului chiar și într-o țară luată aparte nu va fi esențială pentru întreaga lume, deși va fi importantă.
Cu alte cuvinte, noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti, după cum a spus apostolul (vezi: Efes. 6:12). Astăzi cuvintele acestea capătă o expresie vădită și fiecare poate înțelege despre ce este vorba și, odată cu înțelegerea, se descoperă și posibilitatea de rezistență. Rezistența noastră în fața acestor tendințe distrugătoare este creșterea credinței noastră, este fidelitatea tradițiilor noastre, este dragostea pentru Patrie, este grija pentru binele ei duhovnicesc și material.
Sursa: Patriarchia.ru