Raisa Plăieșu: Se spune că în casa părintească în care trăiești e bine să ai un mic paraclis într-o cameră sau un colțișor cu icoane sfinte unde trebuie să-ți faci rugăciunile de seară, de dimineață sau în timpul zilei. Ce icoane principale trebuie să aibă omul în casă și ce alte obiecte sfinte?
Protoiereu mitrofor Adrian Toia: Este foarte necesar și bine ca în mica Biserică – cea care este în familia fiecăruia dintre noi, să avem un mic altăraș / iconostas, acolo unde toți membrii familiei, de la mic la mare, să rostim rugăciunile zilei și unde permanent să ardă o candeluță.
Firesc este ca, în primul rând, în ungherașul sfânt să fie icoana Sfântei Treimi, icoana de cununie, icoana hramului casei – care de obicei este o sărbătoare sau un sfânt pe care îl alegem la cununie ca ocrotitor al familiei, aghiazma mare de la Bobotează, pe care o putem servi în timpul anului cu binecuvântarea preotului duhovnic și aghiazma mică cu prescura pe care trebuie să-o luăm în fiecare dimineață cu rugăciunea cuvenită, ulei sfințit cu care ne putem unge în semnul sfintei cruci și deja și alte obiecte de cult pe care le procurăm atunci când mergem prin pelerinaje la locurile sfinte. Toate acestea e firesc să fie frumos aranjate într-un loc special, la vedere, curat și îngrijit, loc care să trezească în sufletul fiecărui membru al familiei și celor care pășesc pragul casei duhul credinței și rugăciunii.
R.P.: La ce interval de viață părinții ar fi bine să înceapă a cultiva copiilor dragostea față de Dumnezeu? Cum trebuie să fie format conceptul religios al copilului în cei șapte ani de acasă, în anturajul casei părintești?
Prot. A.T.: Aici la sigur putem spune că și cultivarea în sufletul copiilor a dragostei față de Dumnezeu o putem și trebuie s-o începem chiar din momentul conceperii copilului, începând cu citirea rugăciunii pentru copilul aflat în pântece, pe care o găsim în fiecare carte de rugăciuni. Apoi, după nașterea copiilor, continuând cu rugăciunile pentru copii și toate acestea unite desigur, lucru cel mai important, cu exemplul personal pe care îl dăm copilului. Poți să-i vorbești mult copilului, dar dacă copilul nu v-a vedea la părinți frumoasele exemple, fapte și dragostea părinților față de Dumnezeu, sămânța credinței greu v-a încolți și roada din păcate se v-a lăsa așteptată.
R.P.: În cei șapte ani de acasă, cum îi numim, copilul mai frecventează grădinița de copii și petrece cel mai mult timp în anturajul ei. Ce trebuie să facă un educator de grădiniță de la început ca să-l ducă pe copil pe drumul corect al vieții, pe cel al credinței? De la ce vârstă trebuie de cultivat dragostea față de Dumnezeu în grădiniță? Paralel cu alte lecții pentru copii care se fac în grădiniță, s-ar putea de introdus un anumit număr de ore opționale de religie în timpul săptămânii? Cum credeți, am putea în țara noastră să deschidem și grădinițe creștine?
Prot. A.T.: Desigur, copiii de la o vârstă mică pășesc în lumea mare – începând cu frecventarea grădiniței, apoi școala, studiile superioare și celelalte ce urmează. Iar odată cu aceasta un rol aparte încep să îl aibă educatorii. Aici la sigur trebuie să fim foarte atenți la ceea ce învață copiii, ceea ce privesc la televizor și pe înternet. Acum există acces la orice fel de informație, lucru bun și comod, dar din păcate nu întotdeauna benefic. Un rol foarte important îl au părinții și profesorii în creșterea sănătoasă atât cea trupească, cât mai ales cea duhovnicească a copiilor, să-i ajute să înțeleagă ce este bine și ce e rău. Și aici, iarăși, cel mai important exemplul devine cel personal.
Referitor la orele de religie în grădiniță, problema depinde de mai mulți factori de decizie. Nu decid numai de unii sau alții. Dar a discuta și a găsi modalități frumoase pentru a trezi în sufletul copiilor sentimentul religios este mereu un lucru de folos.
În ceea ce privește grădinițele creștine, la acest capitol, de asemenea, în ultima perioadă sunt înregistrate unele rezultate, desigur nu la nivelul pe care ni-l dorim fiecare, dar totul are un început. Însă și aici, iarăși vreau s-o spun, totul începe din familie.
R.P.: Potrivit căror criterii moral-spirituale ar putea să se implice Biserica, atât în sate cât și în orașe, în viața copilului în cei șapte ani de acasă? Prin ce forme și metode creștine ar putea să-l captiveze pe copil? Povestiți-ne cum biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Durlești se implică în viața celor șapte ani de acasă ale copiilor?
Prot. A.T.: În conformitate cu criteriul și mesajul Evangheliei „…mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt. 28:19) și după cum se scrie în Sfânta Evanghelie despre sămânța cuvântului lui Dumnezeu semănată de El în cele patru feluri de pămînt – de la marginea drumului, pietros, spinos și în pământul bun. Deja fiecare dintre noi suntem chemați să fim acel pământ bun care să aducă roadă bogată în credință, rugăciune, fapte bune de milostenie, iertare, bunătate, cumsecădenie și în multe alte virtuți care ne luminează viața și sufletele începând de la cea mai fragedă vârstă.
Ceea ce ține de parohia noastră, a bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din orașul Durlești, putem spune că este o parohie tânără, unde multe familii tinere cu copilașii lor frecventează sfintele slujbe, unde de la mic la mare ne unim cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie.
Cât privește grădinița, s-a format un frumos obicei ca copiii cu educatorii să vină în perioada sărbătorilor pascale în pelerinaj la parohie, unde îi întâmpinăm și le vorbim despre credință și Biserică. Iar în perioada sărbătorilor de iarnă vestea Nașterii Domnului prin colindele frumoase răsună pretutindenea, începând cu amvonul bisericii, din gura copilașilor. În perioada caldă a anului împreună cu copilașii și părinții mergem în diferite pelerinaje.
Desigur, este mereu loc și dorință pentru mai multe acțiuni ziditoare. Dar ne bucurăm și de ceea ce reușim să facem și nădăjduim să trezim în sufletul fiecărui copil dragostea față de Dumnezeu.
R.P.: Copilul pleacă de la grădiniță la școală și cum credeți, religia în școală trebuie să fie citită ca disciplină opțională sau ca obiect de stidiu în instituțiile de învățământ? Nu ar fi bine ca bazele de studiere a religiei în școală să se conducă după Biblie? Și elevii să studieze religia în clasele I-XII?
Prot. A.T.: Desigur consider și cred că religia ar fi bine să fie un obiect de studiu obligatoriu. Dar aici, după cum am mai spus, sunt mai mulți factori, păreri, categorii și oameni cu convingeri diferite. Însă mereu este binevenit de a aborda această problemă și, cu Doamne ajută, sper că vor fi rezultate frumoase. Dar, iarăși repet, elevului poți să-i vorbești mult de religie și despre Biblie, însă dacă el nu va vedea și nu va simți că noi, maturii, nu ne străduim să împlinim ceea despre ce vorbim, atunci și rezultatele nu vor fi la nivelul așteptărilor.
R.P.: Care este misiunea creștină a unui preot astăzi în sat, la educarea moral-spirituală a copiilor de diferite vârste? Ce acțiuni creștine trebuie să întreprindă sau să organizeze Biserica la capitolul educația moral-spirituală a copiilor în sate? Prin ce acțiuni contribuie biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” în viața copiilor din Durlești?
Prot. A.T.: Din fericire, în ultimul timp misiunea preotului s-a ridicat la un nivel mai înalt, și preotul astăzi este în misiune și în afara bisericii, prin multe acțiuni filantropice despre care desigur, după cum ne învață Evanghelia, nu este bine a trâmbița, dar câteodată, cred, putem și vorbi despre ele – nu ca laudă, dar ca imbold pentru toți restul de a face mai mult.
Putem spune că, da, copiilor trebuie să le dăm cele necesare pentru un trai decent, și acolo unde în familii sunt greutăți de ordin material ne implicăm după posibilitate, dar nu trebuie să uităm că omul pe lângă cele trupești are nevoie de hrana duhovnicească. Prin urmare această hrană o dăm, în primul rând, în cadrul Sfintei Liturghii, după care o facem prin activități duhovnicești, în școli duminicale, tabere de vară, pelerinaje, prin acțiuni filantropice. Un bun exemplu este organizarea elevilor la ajutorarea celor mai vârstnici în anumite situații dificile sau, un alte exemplu, cum au fost elevii de la Liceul „Hyperion” din Durlești și au îngrijit în preajma Paștelui Blajinilor mormintele părăsite din cimitir.
R.P.: Ce colaborare cu caracter creștin există între biserică și liceele din orașul Durlești? În școlile, în liceele din Durlești se predă religia?
Prot. A.T.: În școlile și liceele din Durlești, slavă Domnului, se predă religia. Ceea ce ține de colaborări, ne bucurăm că avem o frumoasă deschidere unii față de alții, ne întâlnim cu diferite ocazii: ultima întâlnire mai mare a avut la seminarul profesorilor de religie de la Liceul „Hyperion”. Iar în anumite perioade putem merge cu conferințe și întâlniri duhovnicești la elevi. Avem toată deschiderea unii față de alții și ne bucurăm de această realitate.
R.P.: Care e părerea Preacucerniciei Voastre, la ce nivel de educație spirituală se află tineretul de astăzi? Scoateți în vileag neajunsurile. Cine ar putea să-i întoarcă cu fața spre Dumnezeu?
Prot. A.T.: Eu sunt de părerea că în orice perioadă și la toate generațiile au fost și lucruri bune, cât și din cele rele. Spun aceasta în contextul părerii generale că astăzi tineretul este foarte destrăbălat, nechibzuit. Consider că fiecare perioadă a avut păcatele ei.
În general, mie îmi place să văd partea plină a paharului, adică ceea ce este frumos și bun. Desigur, fără a ocoli cu vederea lucrurile urâte și păcătoase, dar ele sunt la toate vârstele. Cert este faptul că astăzi omul are foarte multe posibilități, prin urmare și ispite sunt foarte multe. Tocmai de aceea și spunem că sămânța credinței trebuie semănată de la cea mai fragedă vârstă, atunci la timpul cuvenit va aduce și roadă.
Știut este faptul că la anumite vârste tineretul se comportă într-un fel sau altul. Dar toate-s trecătoare și dacă sunt, după cum spunem în popor, cei șapte ani de acasă, neapărat și copacul va aduce roadă boagată, mai devreme sau mai tărziu.
R.P.: Cu câțiva ani în urmă în unele școli, licee din capitală au început a fi înființate mici paraclise unde copiii împreună cu părinții, profesorii veneau și se rugau, participau la diferite slujbe sfinte, primeau Sfintele Taine… Cum credeți, de ce au fost desființate aceste paraclise? Nu este oare cazul să se întoarcă la înființarea din nou a acestor paraclise în instituțiile de învățământ, ca ele să fie în fiecare școală, liceu, universitate din Moldova?
Prot. A.T.: Da, desigur, cunosc mulți preoți care au înființat astfel de paraclise și, bineînțeles, erau și rezultate frumoase. Probabil, în unele dintre ele se săvârșesc și acum sfintele slujbe. Dar, din păcate, cunosc câteva cazuri când din princina a doi sau trei oameni înrăiți și nemulțumiți preoții au fost nevoiți la cerința autorităților să le închidă, chiar dacă juridic erau cu actele în regulă sută la sută. Dar aici, desigur, intervin acele circumstanțe de încercare care nu ar trebui să ne descurajeze, ba din contra, să ne întărească în adevăr. Iar Dumnezeu ne este Supremul Judecător fiecăruia dintre noi!
R.P.: Putem considera că Biserica, Școala, Familia pot fi principalii piloni sau formatori la educația moral-spirituală a copiilor din satele și orașele țării noastre?
Prot. A.T.: Cu siguranță trebuie să știm că Familia, Biserica și Școala sunt pilonii principali în educația moral-spirituală a societății. Și numai bazându-se pe acești piloni veșnici societatea poate avea viitor!
R.P.: Ce evenimente religioase mai principale sau produs în ultimele luni în viața bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”?
Prot. A.T.: Zidirea și amenajarea bisericii înseamnă în istoria unei comunități un moment sfânt și solemn. Ca spațiu sacru de rugăciune „biserica este în același timp darul oamenilor adus lui Dumnezeu și darul lui Dumnezeu pentru oameni”, deoarece aceasta a devenit prin sfințire Casa Preasfintei Treimi în care se săvârșesc Sfintele Taine, o adevărată binecuvântare asupra comunității credincioșilor și asupra orașului în care a fost construită și sfințită o biserică.
Dumnezeu este prezent pretutindeni, dar în modul cel mai direct este prezent în Biserică, în Casa Lui, în care vede, ascultă și binecuvintează pe cei care Îl cheamă în rugăciune, se împărtășesc cu Sfintele Taine și împlinesc voia Lui în viața sa, în comuniune cu toți sfinții Lui din toate timpurile și din toate locurile.
Anul 2022 pentru biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Durlești este un an aniversar, la 22 mai 2022 s-au împlinit 20 de ani de la așezarea pietrei de temelie a acestui sfânt lăcaș. Și, desigur, în toți acești ani s-a depus multă muncă fizică și duhovnicească la construcția, amenajarea și buna desfășurare a vieții bisericești.
La 21 octombrie 2007, biserica a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Vladimir, mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, în coslujire cu un sobor de preoți în frunte cu protoiereul Zosima Toia, parohul sisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din orașul Durlești, protopop de Chișinău, inițiatorul ridicăriii și ctitorul bisericii.
Au urmat apoi construcții și amenajări ale teritoriului adiacent: construcția paraclisului „Sfântul Lazăr cel înviat a patra zi din morți”; ridicarea porților principale cu icoana Sfântului Nicolae; zidirea aghiazmatarului din fața bisericii; construcția capelei în cinstea icoanei Maicii Domnului „Portărița” unde este depusă spre închinare o copie a icoanei Maicii Domnului „Portaitissa” de la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos, oferită cu multă dragostea de călugării mănăstirii spre binecuvîntarea creștinilor bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Iar drept urmare a rugăminții adresate Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nectarie” de pe Insula Eghina din Grecia – din partea mea, a parohul bisericii noastre, și a protoiereului Serghei Toia, cleric la biserica „Sfântul Prooroc Ilie” din Pireas, Grecia – avem marea bucurie de a întâmpina și a avea la noi începând din iarna anului 2022 o părticică din moaștele Sfântului Nectarie oferite bisericii noastre, care alături de icoana Sfântului Ierarh Nicolae cu părticele din sfintele sale moaște sunt o adevărată binecuvântare pentru toții creștinii orașului Durlești și a celor ce se închină în sfânta biserică.
R.P.: Vă mulțumesc pentru acest interviu, dorindu-vă multă sănătate, putere, curaj, izbândă în tot ce aveți de realizat în viața duhovnicească a creștinilor și slujirea întru revărsării luminii lui Iisus Hristos! Doamne ajută în toate!
Prot. A.T.: Așa să ne ajute Dumnezeu!
Consemnare pentru portalul ”Tradiția”: Raisa Plăieșu, scriitoare