Cuvântarea arhiepiscopului de Bălți și Fălești Marchel (Mihăescu) la conferința Institutului Țărilor CSI „Moldova nu este România. Statalitatea Moldovei – a fi sau a nu fi?” (Moscova, President-Hotel, 27 iunie)
De-a lungul întregii perioade de existență, Moldova a fost și rămâne o țară ortodoxă. Este dificil să găsești pe harta lumii alt stat în care peste 90 % din populație declară credința în Dumnezeu și apartenența la Biserica Ortodoxă în cadrul Patriarhiei Moscovei.
Normele creștine ale moralei, precum și tradițiile și obiceiurile ortodoxe stau la baza culturii poporului moldovean. De aceea, societatea moldovenească se opune categoric propagandei cultului avuției materiale, desfrâului sexual, diverselor perversiuni sexuale, legalizării „căsătoriilor” între persoane de același sex – adică împotriva tuturor acelor lucruri impuse de elitele politice și financiare care au preluat puterea în Europa Occidentală și Statele Unite ale Americii. Sub aparența răspândirii valorilor liberale, se subminează temeliile morale ale societății, se distruge instituția familiei, se limitează natalitatea, ceea ce inevitabil duce la degradarea completă, atât morală cât și intelectuală, a societății. Vedem foarte clar că toate aceste eforturi țintesc transformarea poporului într-o masă uniformă, un fel de „turmă” ușor de controlat, în sclavi care vor sluji elita fără a pune întrebări inutile, mulțumindu-se doar cu „pâine”, „circ” și plăceri josnice.
Noi am simțit deja pe pielea noastră greutatea totalitară a „libertăților liberale europene”, când este sufocată orice divergență de opinie care iese din sfera pro-europeană, este interzisă predicarea integrității morale și critica deviațiilor sexuale, iar slujitorii Bisericii sunt supuși acțiunilor în justiție și pedepselor atunci când ei apără morala creștină.
În aceste condiții, într-adevăr, doar Biserica Ortodoxă din Moldova rămâne ultima forță de rezistență care împiedică ofensiva noilor vremuri și reguli anti-creștine sau, mai bine spus, antihristice, pe teritoriul statului nostru. De aceea, forțele răului își concentrează acum atacul asupra Bisericii, pentru a înlătura și ultima piedică în calea realizării propriilor scopuri.
Pentru a lupta împotriva Bisericii Ortodoxe din Moldova, sunt utilizate toate mijloacele posibile ale mașinăriei de stat – administrative, informaționale și financiare. Pe 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Chișinău a anulat două contracte între Ministerul Culturii și Mitropolia Moldovei – privind cooperarea în domeniul protejării și utilizării monumentelor istorice și culturale bisericești (încheiat în 4 ianuarie 2003) și privind transferul monumentelor istorice și culturale de importanță națională către mănăstiri (încheiat în 10 septembrie 2008). Astfel, autoritățile statului au făcut primul pas spre exproprierea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe din Moldova. Următorul pas logic pare să fie privarea parohiilor BOM de dreptul de folosință a clădirilor bisericești.
Existența însăși a Bisericii Ortodoxe din Moldova este pusă în pericol. Din cele 1231 de parohii, conform datelor neoficiale, aproximativ 800 de biserici sunt monumente de arhitectură și istorie. Aceasta este proprietatea imobiliară bisericească care este amenințată cu exproprierea.
Un rol aparte în combaterea Bisericii Ortodoxe canonice din Moldova îl joacă așa-numita Mitropolie a Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române, care activează în Moldova din 1992 ca organizație religioasă oficial înregistrată de guvern și care constituie un factor destabilizator în Republică.
Activitatea „Mitropoliei Basarabiei” în Moldova nu este altceva decât una din direcțiile planificate ale implementării strategiei geopolitice românești. România pretinde la teritoriul Moldovei, îl consideră al său și, pentru realizarea planurilor sale geopolitice, implică Biserica Română în politică. Astfel, Biserica Ortodoxă Română devine purtătorul politicii guvernamentale a statului vecin.
Anume în acest scop „Mitropolia Basarabiei” este generos finanțată de guvernul român. Autoritățile române au inițiat adoptarea unei inițiative legislative conform căreia, începând din 2024, această organizație va primi anual 2 milioane de euro din bugetul statului vecin. Potrivit datelor mass-media, fiecărui preot moldovean care trece la schismatici i se garantează un salariu lunar de aproximativ 450-600 de euro. Pentru actul de trădare față de Biserica Ortodoxă din Moldova, preotului i se acordă o compensație de 2000 de euro. Este clar că acești slujitori, care sunt „hrăniți din mâna” stăpânilor europeni, nu vor lupta activ împotriva noilor inovații anti-creștine.
În interiorul țării noaste „Mitropolia Basarabiei” este susținută activ de guvern, în special de actualul prim-ministru, un adversar aprig al Rusiei și al Bisericii Ortodoxe din Moldova parte a Patriarhiei Moscovei și un susținător convins al ideii de reunificare a Moldovei cu România.
În Moldova deja se simte că nu suntem un stat independent, ci o periferie a României: țara noastră este condusă de o cetățeană română, în școli se predă limba și istoria română, toate mass-media din Moldova sunt finanțate din România. Pe fundalul acestei omniprezențe a României în Moldova prezența Rusiei devine tot mai redusă. Tot ceea ce este rusesc sau legat de Rusia este împins la periferia vieții publice.
Cu toate acestea, societatea moldovenească, cu excepția unui mic strat de simpatizanți pro români, nu se consideră românească. Moldova nu este România, iar acest lucru este dovedit de istorie, cultură și chiar de limbă, care sunt semnificativ diferite de cele românești. Moldova întotdeauna a fost sub influența politicii Orientului, în timp ce România a fost sub influența Occidentului, păstrând credința ortodoxă, valorile morale și cultura distinctivă. Poporul moldovenesc susține autonomia și independența statului său, Republica Moldova, care poate și trebuie să mențină cele mai strânse legături de prietenie, în primul rând, cu Orientul și într-o anumită măsură cu Occidentul, păstrându-și credința ortodoxă, principiile morale și cultura originală. Nu suntem deloc încântați de perspectiva de a ne dizolva în „nămolul” european de imoralitate și viciu.
Prin pronia lui Dumnezeu suntem destinați să trăim într-o eră a schimbărilor globale și a tulburărilor. Multe vor depinde de noi, de alegerea noastră morală, de fermitatea noastră de a rezista răului. Este trist, dar trebuie să recunoaștem că multe amenințări la adresa identității noastre, a credinței, culturii și moralității nu sunt percepute ca atare de către mulți reprezentanți ai societății noastre, iar alții se lasă conduși de indiferență, dezamăgire sau de o banală frică. Observăm atât în rândul tineretului, cât și al generațiilor mai în vârstă indiferența față de procesele politice și sociale care au loc chiar sub ochii noștri.
Ce putem face? Cum să rezistăm acestui rău? Trebuie să facem ceea ce suntem datori să facem. Fiecare dintre noi trebuie să facă ceea ce îi stă în putință. În primul rând, trebuie să rămânem creștini ortodocși, copii loiali ai Bisericii Ortodoxe, să nu mergem la compromisuri cu conștiința noastră, să nu ne temem să spunem adevărul și să apărăm normele creștine de moralitate și etică, să nu ne fie teamă să condamnăm răul, iar mirenii nu trebuie să se rușineze să participe la viața politică a țării.
Trebuie să luăm toate măsurile pentru a extinde prezența Rusiei, a culturii ruse și a mass-media de limba rusă în Republica Moldova.
De asemenea, este necesar să se stabilească un dialog prin canalele bisericești între Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Română, chemându-i să revină în câmpul canonic și să nu se subordoneze conducătorilor laici.
Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu și să încercăm să trăim în conformitate cu voia Lui, astfel încât Domnul să ne ajute să ieșim biruitori în această luptă spirituală.
Sursa: Русская народная линия