La diverși activiști care se consideră elita intelectuală se poate observa adesea o atitudine arogantă și peiorativă față de „simplii credincioși”. Astfel de „intelectuali” se consideră pe ei înșiși și mediul lor ca fiind „sarea pământului” și „glasul Bisericii”. Și toți ceilalți, după cum cred ei, sunt doar „babe analfabete” a căror părere nu merită ascultată.
Există o mulțime de oameni în Biserică, apaținând la diferite pături sociale, diferite grade de cultură și educație, însă ei cu toții alcătuiesc Trupul lui Hristos. Și nu este deloc obligatoriu ca „intelectualitatea” bisericească să fie mai bună decât enoriașii „obișnuiți”. Desigur, se întâmplă că oamenii din ignoranță sunt predispuși la superstiții și prejudecăți, dar, cum arată experiența, chiar și „intelectualii” nu sunt departe de astfel de lucruri, doar că prejudecățile lor sunt mai rafinate. De fapt, oamenii cu studii poartă o mare responsabilitate și ei sunt expuși unui anumit risc tocmai datorită studiilor lor.
„Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte”, spune apostolul (1 Cor. 8:1). Și acest lucru este foarte important, pentru că fără dragostea pentru aproapele orice cunoaștere devine un motiv de îngâmfare, mândrie și, ca urmare, de amăgire duhovnicească. Să ne amintim: aproape toți ereziarhii din antichitate au fost, de regulă, persoane cu studii selecte. De aceea este atât de important să avem grijă de noi. Dacă începem să ne uităm de sus la frații și surorile noastre în credință, acesta este un semn foarte rău.
Este, oare, „simplitatea” atât de rea în Biserică? Să luăm o bunică obișnuită din parohie. Da, cu siguranță ea nu l-a citit pe Kierkegaard sau Heidegger (sau cine mai este acum la modă în „cercurile înalt intelectuale”?). Dar ea citește Evanghelia și Psaltirea, iar aceasta este destul pentru mântuirea sufletului ei. Cu toate acestea, atunci când apare vreo amenințare la adresa Bisericii, anume aceste bunici ies fără ezitare să-și apere bisericile de cotropitori.
Ultimii ani și luni au arătat că unii oameni, aparent intelectuali, chiar și cu studii academice, nu doar că nu pot apăra Biserica, ci, dimpotrivă, sunt gata să uite tot ce au știut și ce i-au învățat pe alții, ceea ce ei înșiși au scris, au predat și predicat și cedează la cea mai mică presiune din afară.
Până la urmă, creștinismul nu este doar o anumită „sumă de teologie”, este, în primul rând, viață. Nici una din cunoștințele teologice nu va fi de folos, dacă nu este înrădăcinată în inimă, dacă de dragul ei omul nu este pregătit să urce pe cruce.
Prin urmare, nu ar trebui să ne înalțăm niciodată asupra altor oameni: se poate dovedi că ei sunt în stare să suporte poveri ce sunt peste puterile noastre.
Mitropolitul Antonie (Pacanici),
șeful Direcției executive a Bisericii Ortodoxe din Ucraina
Sursa: ПРАВОСЛАВНАЯ ЖИЗНЬ