Unul dintre aspectele importante ale societății moderne este viața în văzul lumii. Acest principiu este cel care îndepărtează cel mai mult umanitatea de creștinism.
Până de curând flagelul societății era cultul consumului, apoi a început rapid să degradeze spre consumatorism în văzul lumii, iar acum a alunecat complet până la demonstrația consumului ca show. De aici, mașinile luxoase sau telefoanele scumpe luate pe credit, îmbrăcămintea care imită brandurile cunoscute, fotografiile retușate etc. Mulți bloggeri populari duc o viață iluzorie pe Instagram și alte rețele de socializare care nu reflectă deloc viața lor reală. Cu alte cuvinte, lăcomia și vanitatea au făcut loc dorinței de a apărea și de a fi, adică de dragul unei minciuni.
Și această problemă este caracteristică nu doar utilizatorilor rețelelor de socializare. Afișarea a devenit o normă în toate domeniile vieții sociale. Acest lucru se aplică nu doar referitor la posesia demonstrativă a unui lux aparent, dar și la facerea de fapte bune în văzul lumii.
Trebuie să vă reamintesc oare că așa ceva este condamnat fără echivoc de către Dumnezeu?
„Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Mt. 6:1-6)
Și asta se referă la toate domeniile activității umane, chiar și la manifestarea emoțiilor. Pe vremuri, neafișarea sentimentelor era considerată o virtute aristocratică. Acestea au venit din creștinism, pentru că toată asceza ortodoxă se bazează pe reținere, pe faptul cât de periculos este să te încrezi în sentimente, pe a nu confunda caracterul sufletist cu caracterul duhovnicesc, pe a nu trăi afișându-ți viața, ci dimpotrivă, chiar ascunzându-ți de oameni faptele bune.
Să ne amintim viețile sfinților asceți care se retrăgeau în mod special în locuri pustii, pentru a nu fi ispitiți de atenția omenească, iar dacă erau siliți să rămână în lume, ascundeau cu tot dinadinsul manifestările sfințeniei lor.
Însă în lumea modernă emotivitatea dramatică la nivel de spectacol a devenit normă. Acum toate personalitățile publice – fie că sunt vedete din show-business, fie – de la conducere sau politicieni, chiar și personalitățile religioase – sunt pur și simplu obligate să demonstreze o gamă largă de emoții care sunt la moda publicului în ziua de azi, pentru a rămâne pe valul de popularitate. „Fă pe plac opiniei publice, demonstrează show, fii așa cum vor ei să te vadă!” este motto-ul vremurilor în care trăim.
Doar creștinismul se află în afara timpului. Se înșală amarnic acei reprezentanți ai clerului sau credincioșii mireni care speră că, intrând în voie lumii căzute în desfrânare, vor atinge obiective înalte. Este o cale care duce spre nicăieri, o cale către abis. Niciun manager de PR, nici un trainer, nici un creator de imagine nu va putea prezenta sufletul nostru înaintea Domnului în „cea mai bună formă”, pentru că Domnul, Care vede inima, vede totul. El ne preîntâmpină despre acest lucru: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află…” (Mt. 7:13)
Sursa: ПРАВОСЛАВНАЯ ЖИЗНЬ