Postul Nașterii Domnului începe anual pe data de 28 noiembrie cu 40 de zile înainte de marele praznic împărătesc.
Perioada de 40 de zile în care se mănâncă alimente de origine vegetală amintește de postul îndelungat al Sfinților din perioada Vechiului Testament ținut în așteptarea lui Mesia.
Cele patruzeci de zile de post pot fi trecute cu ușurință din punct de vedere alimentar deoarece multe zile sunt în care se poate mânca pește.
Explicația liturgică este aceea că dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu Doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.
Postul Nașterii Domnului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.
Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară și trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”. Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. De exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile.
Acest post este deosebit prin faptul că este mai blând, existând numeroase dezlegări la pește. Acestea sunt între 4 decembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) și 2 ianuarie (Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul).
Se mănâncă pește sâmbăta și duminica și în 4 decembrie, chiar dacă sărbătoarea cade într-o zi de miercuri sau vineri. Se mănâncă pește și de hramul bisericii din enoria noastră, în orice zi a săptămânii ar cădea.
În zilele cu sfinți însemnați (Sfântul Nicolae – 19 decembrie, Sfântul Spiridon – 25 decembrie), mâncăm pește doar dacă acestea cad marțea, joia sau sâmbăta și duminica.
Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni.
Acest post trebuie să îmbine pocăința cu milostenia, după cum ne îndeamnă Evanghelia care se citește în duminica dinaintea lăsatului sec: Pilda samarineanului milostiv.
Practic, Sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă să urmăm exemplul Maicii Domnului, ca și noi să devenim sălaș pentru Mântuitorul Hristos.
Sursa: Moldova Ortodoxă