Ultimile zile prin presă a început să circule informația potrivit căreia anul acesta Mitropolia Chișinăului și a Moldovei nu intenționează să aducă focul haric de la Ierusalim. Pe de altă parte, unele surse deja au anunțat că în seara învierii, înainte de începutul slujbelor praznicale, acest foc va putea fi preluat din Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului”.
„Tradiția” a hotărât să afle opinia parohilor de la două din comunitățile ortodoxe cunoscute din capitală referitor la semnificația și necesitatea aducerii anuale a focului tocmai de la Ierusalim.
Protoiereul Nicolai (Florinschi), parohul bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Chișinău:
– Se apropie sărbătoarea Paștelui. Este cea mai mare sărbătoare în Biserica noastră Ortodoxă – Paștele lui Hristos. Își trage originea din Testamentul Vechi. În Testamentul Vechi cuvântul „Paște” semnifică „ a trece pe alături”. Și este legat de cele zece cazne pe care Domnul le-a trimis egiptenilor. A zecea a fost moartea pruncilor. Domnul le-a poruncit iudeilor să pregătească câte un miel – curat, neprihănit, cu vârsta de un an – și cu sângele acelui miel să ungă ușoarele ușilor și când Îngerul morții va merge, văzând acel semn, să treacă pe alături.
Însuși Hristos este simbolul acelui miel, care Și-a adus sângele Său întru răscumpărarea tuturor oamenilor și de aceea credincioșii care cred în Hristos Cel Înviat, crezând că se împărtășesc cu Trupul și Sângele Lui, devin sfinți pentru Dumnezeu.
Imediat după învierea lui Hristos această sărbătoare a fost răspândită de apostoli în toată lumea. Acest eveniment a devenit cel mai important, a devenit piatra unghiulară a credinței noastre. Apostolul Pavel spune: „Și dacă Hristos n-a înviat […] zădarnică este și credința voastră”. (I Cor. 15:14).
Până la primul Sobor Ecumenic care s-a desfășurat în Niceea în a. 321 toate Bisericile Locale – a Romei, a Alexandriei, a Antiohiei, a Ciprului – sărbătoreau Paștele în diferit timp.
Pe atunci nu exista o zi unică pentru sărbătorirea Paștelui. Și doar la Primul Sobor Ecumenic s-a luat hotărârea ca Paștele să fie sărbătorit de toți împreună și în același timp. Și va fi după luna plină care va surveni după ziua echinocțiului de primăvară, obligatoriu după Paștele iudaic și numaidecât în zi de duminică, în perioada între 4 aprilie și 8 mai. Calcularea zilei în care va nimeri Paștele a fost încredințată Bisericii Alexandriei în care, în acele vremuri, era dezvoltată astronomia și erau mulți clerici știutori de carte. Papa și patriarhul Alexandriei trimiteau scrisori și calcule cu data Paștelui și toți sărbătoreau Paștele în aceeași zi.
Este firesc că pe atunci nimeni nu a auzit de Focul Haric. Nu exista pogorârea Focului Haric, deoarece până în a. 326 nu existau încă biserici. Doar după Soborul Ecumenic, când sărbătoarea Paștelui a început să fie prăznuită de toate Bisericile concomitent – de cea a Ierusalimului, a Alexandriei, a Antiohiei, a Romei – împărăteasa Elena în a. 326 a început ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt (Catedrala „Învierea Domnului”). Cea mai timpurie pomenire a Focului Haric datează din sec. al 4-lea la istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea.
Denumirea focului din limba greacă se traduce – „rânduiala Sfintei lumini”. Este de înțeles că el a devenit pentru toți creștinii un simbol aparte. Este simbolul principal al Învierii lui Hristos.
Dar niciun fel de simbol nu ne poate înlocui pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos cel Înviat! Pe când la noi, spre regret, sărbătoarea Paștelui se încearcă a fi înlocuită cu diferite simboluri.
În ultimul timp a devenit popular de adus Focul Haric din Ierusalim. Și mulți au început să creadă că fără de acest foc Paștele nu este Paște și că va surveni sfârșitul lumii și de aceea nu e voie de sărbătorit. Este cu totul incorect. Deoarece noi nu suntem închinători la foc, noi ne închinăm lui Hristos cel Înviat.
Pe parcursul a 40 de ani eu slujesc la altar. Am început să slujesc ca preot încă în perioada sovietică și pe atunci nu am auzit de niciun fel de Foc Haric, chiar și de la televizor, cu atât mai mult că nimeni nu îl aducea la noi. Cu toate acestea, Paștele era ziua cea mai măreață, cea mai îmbucurătoare, cea mai luminoasă.
Preotul, când iese la procesiunea Drumului Crucii, ține în mâini sfeșnicul cu trei lumânări, tricherul, care simbolizează Lumina lui Hristos care îi luminează pe toți, Lumina care s-a aprins la Mormântul Domnului. Iar cele trei lumânări simbolizează pe Domnul cel Înviat după trei zile. Și bineînțeles că în vremurile noastre ne este plăcut, când de la Sfântul Mormânt din Ierusalim este adus Focul Haric sau rânduiala Sfintei Lumini, cum este numit de greci. Însă noi credem nu în focul ca atare, dar credem în Hristosul cel Înviat.
Ce poate duce la înlocuirea închinării adevărate lui Dumnezeu? Când începem ca și oamenii superstițioși să ne închinăm la ceva material și neesențial – aceasta distruge în noi credința. De pildă, se mai întâmplă că unele persoane, chiar în aeroport, primesc de la episcop Focul Haric, îl duc acasă, imediat se așază la masă – pentru ei Paștele deja a venit. Haide, toarnă și bea!
Pe când noi, creștinii, ne adunăm anume în biserici, în casele Domnului, unde se săvârșește slujba dumnezeiască, unde oamenii sunt uniți în duh și, răspunzând la cuvintele preotului „Hristos a Înviat!”, răspund: „Adevărat a Înviat!” Unde oamenii se împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Dumnezeu cel Adevărat, unde devin un tot întreg și abia după aceasta sunt sfințite bucatele și băuturile noastre de sărbătoare, pe care le ducem pe la casele noastre și îmbucăm din ele.
Încă odată vă amintesc că piatra unghiulară a credinței noastre este Hristos cel Înviat. Dacă El nu ar fi înviat, voi repeta cuvintele apostolului Pavel, cu totul zădarnică ar fi credința noastră.
În ajunul acestei sărbători mari vreai să vă felicit pe toți cu prilejul luminoasei Învieri a lui Hristos. În această viață se întâmplă de toate: și distrugeri, și nenorociri, și calamități naturale, și epidemii, și războaie. Dar de aceea a și venit în această lume Hristos, pentru a lua asupra Sa păcatele tuturor oamenilor și a deschide pentru noi toți calea cea adevărată, unde El va fi Lumina pentru viața cea de veci. De aceea Paștele pentru noi este cea mai mare sărbătoare, pe care noi, în calitate de creștini, trebuie să o întâmpinăm și să o sărbătorim cu dragoste imensă în inima noastră!
Protoiereul Pavel Borșevschi, paroh al bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Chișinău:
„Lumina adevarata este Hristos. Noi am dobandit-o in sufletele noastre atunci cand ne-am marturisit, ne-am impartasit cu Sfintele Taine pe parcursul Postului Mare. Toate cele 7 Taine sunt izvorâtoare de har. Celelalte sunt ierurgii. Oamenii însă caută minuni și aceasta este pacat. Nu exista ceva mai presus ca noaptea Învierii și ca Hristos. Cât privește informația că anul acesta focul va fi adus nu de către Mitropolia Moldovei, ci de alte organizații, este în dreptul lor. Focul poate fi adus de oricine dorește.
În același timp, trist este că se pune un accent atât de mare pe așa-zisa lumina harică și că unii condiționează sărbătoarea Învierii lui Hristos de acest foc, adus de la Ierusalim. Lumina harică vine doar de la Domnul Dumnezeu prin Sfintele Taine ale Bisericii și nu poate fi redusă la lucruri materiale.
Trebuie să știm că masa sfântă din altar preînchipuie Mormântul lui Hristos și pe această masă, numită pristol, arde o candelă, lumina căreia este alimentată, pe parcursul întregului Post Mare, de rugăciunile credincioșilor, iar în noaptea Învierii, la începutul Slujbei de Paști, preotul din această lumină împarte credincioșilor, ca simbol al Învierii.
Ținând cont de acestea, noi nu avem nevoie de focul de la Ierusalim, că noi nu suntem închinători la foc, ci credincioși Mântuitorului Hristos, care prin Moartea și Învierea Sa a omorât moartea noastră și ne-a dăruit viață veșnică”.