În aceste zile, toată lumea este mai mult sau mai puțin îngrijorată de pierderea nivelului de confort cu care s-a deprins. Ca atare o astfel de grijă nu constituie un păcat. Dar merită să luăm în considerare faptul că există pierderi și mai importante”, spune mitropolitul de Borispol și Brovary Antonii (Pakanici), șeful Direcției executive a Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
Adesea ni se pare că noi trăim prost. Această stare de spirit se referă nu doar la condițiile de trai, ci și la viața bisiericească. Să ne amintim că nu cu mult timp în urmă publicul bisericesc se plângea că în Biserică există o sumedenie de probleme. În șirul acestora intrau și „băbuțele rele” care, cică, alungă din biserici tineretul, și problema perceperii superficiale a slujbelor dumnezeiești, și necorespunderea ideilor subiective despre evlavie cu viața reală din parohii, și multe altele. În același timp, în orașe, și nu numai în cele mari, chiar și cei mai pretențioși enoriași puteau găsi biserici pe placul oricui: în aceasta se cântă mai bine, în aceasta preoții sunt mai prietenoși, iar aceasta este pur și simplu mai aproape de casă.
Însă acum totul s-a schimbat. Pentru a putea aprecia la justa valoare ceea ce avem, uneori este nevoie să apară pericolul de a-l pierde.
În zilele noastre importante devin deja nu cântările cu voci alese în strană și nu picturile rafinate a spațiului interior al bisericii, nu talentele de predicare ale parohilor și nici chiar absența enoriașilor de vârsta a treia care să-ți facă observații – acum a devenit important cu totul altceva.
Abia acum mulți încep să înțeleagă că toate aceste „probleme” ale Bisericii, despre care s-a discutat cu atâta fervoare pe diverse platforme media bisericești și nu doar, chiar dacă nu erau exagerate, nu mai joacă niciun rol pe lângă posibilitatea de a participa la Liturghie, posibilitatea de a se ruga deschis și de a participa la Tainele Bisericii. Or, acum pentru mulți oameni o astfel de posibilitate devine din ce în ce mai rară, dacă nu chiar s-a pierdut definitiv.
Bisericile continue să fie acaparate de către schismatici în pofida tuturor declarațiilor lor fățarnice. În plus, multe odoare sfinte suferă și se distrug din cauza acțiunilor militare.
Noi atât de des amânăm viața noastră duhovnicească pe mai pe urmă, fârâ măcar să ne gândim că acest „pe urmă” poate în genere să nu apară. Și, din păcate, de multe ori doar vremurile groaznice de criză pot să ne trezească și să readucă mintea noastră agitată la gândul că „…dar un lucru trebuie.” (Luca 10:42).
Așadar, să ne păzească Domnul în aceste vremuri grele și să ne dea minte să prețuim ceea ce este cel mai important!
Sursă: Pravlife.org