Trăim vremuri grele, am trecut prin frica pandemiei, cutremurilor, vigeliilor de iarnă, inundațiilor cu ploi torențiale, nu mai zic de diferite accidente neașteptate. Avem frică de oamenii răi, frica copiilor și bătrânilor rămași singuri, frica de războiul din Ucraina, frica de moarte, frica de alegeri… Frici și tot frici de tot felul, cărora diavolului le permitem să intre în casa mare a minții noastre, adică în creierul nostru și să facă ce vor.
Dar ce am făcut pentru ca frica să nu intre în noi și să nu ne provoace anumite stări complicate de viață: dereglări cardiace, stări de paralizie… care ne pot da niște reacții de emoții cerebrale etc., când ne putem trezi cu două reacții primare la un tip de amenințare percepută: biochimică și emoțională.
Frica este o emoție primară care are rol de protecție în cazurile ce țin de realitate sau nu, fiind diferită de starea de anxietate… Frica se mai poate manifesta la anumite persoane și ca o lipsă de curaj, apărând astfel vulnerabilitatea, în situațiile ce se întâmplă în afara zonei de confort. Iată acest sentiment produs de noi, căruia îi zice frica, îl găzduim nu o zi, ci ani întregi, pentru că nu știm să luptăm cu el, cu acest sentiment dificil al nostru.
Iată dacă am avea frica de Dumnezeu, poate că nu ni s-ar întâmpla atâtea frici în viață. Așa cum am mai pomenit, frica este indispensabilă, în anumite situaţii, deoarece poate fi un mecanism de supraviețuire pentru organism. Din păcate însă, de cele mai multe ori tot ea este și distructivă. Capacitatea de a o controla și de a fi stăpână pe situație ține numai și numai de persoana în cauză. Doar numai credința în Dumnezeu poate să înlăture alte frici din noi. Și în ajutor ne vine cel mai bun medicament – rugăciunea, atunci când te rogi la Dumnezeu. De la frică se încep alte boli trupești și tot așa, până ne târâim pe brânci prin viață.
Atunci când în diferite situații vine momentul de frică, trebuie să conștientizăm ce se întâmplă în jurul nostru și să ne amintim îndată de Dumnezeu, că El este cu noi în asemenea momente și cu nădejdea în El să trăim. Și atunci, chiar de vine frica că ceva se întâmplă, nu vom retrăi atât de mult, ci vom conștientiza liniștiți că Dumnezeu este cu noi și că El ne va purta de grijă. Oamenii panicoși sunt necredincioși și îi sperie și pe alții din jurul său, aducându-i până la extreme dificile de sănătate.
Pas cu pas rugându-ne, mereu vom fi stăpâni pe noi și vom ocoli obstacole dificile. Puterea rugăciunii e mai presus ca orice, ea întărește spiritul uman, chiar și cei care vor să-ți facă rău nu pot să-ți facă nimic, că tu ești îmbrăcat în armura credinței și Dumnezeu are grijă de tine, căci te iubește mult și îți poartă de grijă.
Așa că, dacă vrei să te dezbraci de haina fricii, urmează-l pe Dumnezeu și încrede-te întru totul doar numai Lui.
Vor veni timpuri și mai grele decât perioada alegerilor care au loc în prezent și oricum fiecare om trebuie să fie pregătit pentru orice situație critică de viață, să fie mereu conștient ce se întâmplă.
În evoluția spirituală apariția fricii este susținută de conștientizarea consecințelor viitoare ale păcatelor, erorilor și abaterilor noastre de la morală, care pot fi temporale sau pe termen lung; sentimentele de frică se asociază și se combină cu vinovăția și cu spectrul pedepsei sau chiar al iadului însuși. Iar acestea sunt amplificate prin sisteme de credință mitologice, care devin parte integrantă din cultura dată.
Vindecarea de frică este o luptă duhovnicească, în care omul trebuie să fie atent să nu alunge orice teamă din sufletul său. Să nu uităm că frica este şi virtute, dacă o folosim aşa cum a sădit-o Dumnezeu în noi, ca mijloc de mântuire. De aceea omul trebuie să-şi convertească frica pătimaşă şi s-o întoarcă spre Dumnezeu. Bazându-se pe una şi aceeaşi tendinţă a sufletului, cele două feluri de frică se exclud una pe alta. De aceea un remediu pentru frică este frica de Dumnezeu.
Astfel, locul fricii bolnave este luat de frica mântuitoare, care este teama de Dumnezeu: „Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic şi nu tremură” (Înţ. Sir. 34:14).
Raisa Plăieșu
pentru Traditia. md