La 17 mai Biserica o pomenește pe Sfânta Muceniță Pelaghia, fecioara din Tarsul Ciliciei, care s-a săvârşit prin foc în timpul împăratului Dioclețian (+290).
Sfânta Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinți păgâni. Auzind despre Hristos, alege să părăsească credința în idoli. În acea vreme sosește în Tars împaratul Dioclețian (284-305). În timpul șederii împăratului aici, fiul acestuia s-a îndrăgostit de Pelaghia. Când moștenitorul imperial află că Pelaghia a primit botezul creștin, s-a sinucis.
Mamă sa a denunțat-o împăratului pentru judecată. Împaratul a fost captivat de frumusețea Sfintei Pelaghia și a încercat să o convingă să renunțe la religia ei, promițându-i toate bunurile de pe pamânt dacă îi va deveni o nouă soție.
Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împaratului, spunându-i: „Ești nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ți fac voia și urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos Mire, Împăratul Cerurilor”.
În urma acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un vițel de metal. Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăciuni de slavă lui Dumnezeu și, intrând în foc, s-a topit precum ceara. Așa a luat cu cinste mucenicia Sfânta Pelaghia.
Condacul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars
Urând cele vremelnice, şi împărtăşindu-te de bunătăţile cele cereşti, pentru chinuire ai primit cunună, preacinstită Pelaghia, şi pâraiele sângiurilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.