„Să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care
ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!”
(I Cor. 15:57)
Suferința comună îi unește pe oameni. De aceea leproșii iudei umblau împreună cu cei samarineni, deși îndeobște nu o făceau, căci samarinenii erau socotiți drept eretici și iudeii se fereau să se amestece în vreun fel cu ei (Ioan 4:9).
Lepra este o boală gravă contagioasă, și cei care boleau de ea, conform prescripțiilor legii iudaice, trăiau în afara cetății, căci erau socotiți necurați și respectiv nu aveau contact cu oamenii sănătoși. De aceea ei cereau milostivire de la Iisus de la o anumită distanță (Luca 17:12 „L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe”). Cartea Leviticului prescrie că atunci când bolnavul se va curăți, va merge la preot care va constata însănătoșirea sa și va aduce o jertfă anumită pentru acest lucru (Leviticul 14).
„Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit.” (Luca 17:13-14)
Mântuitorul îi trimite pe acești bolnavi la preoții vechiului testament, prin asta arătând că le recunoaște slujirea dumnezeiască, împlinind astfel legea iudaică (Matei 5:17). Cei zece leproși au mers îndată, căci credeau lui Iisus. Minunea vindecării s-a întâmplat pe drum. Și doar unul din cei zece, văzând că s-a vindecat, s-a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu. Și căzând la picioarele lui Iisus, I-a mulțumit. Și acesta unic revenit a fost samarinean. Prin asta rușinându-i pe iudeii ortodocși, care nu L-au recunoscut pe Hristos. Deci cei care erau socotiți drept cei mai îndepărtați ajung să fie mai aproape de Dumnezeu (Matei 20:16), prin mulțumirea pe care o purtau, spre deosebire de cei din neamul ales de la care a venit mântuirea (Ioan 4:22). Prin asta se arată că izbăvirea și mântuirea adusă de Hristos va ajunge să cuprindă și neamurile păgâne, care au fost miluiți prin căderea și neascultarea iudeilor (Romani 11:11,30). Cifra zece în simbolismul numeric are implicații profunde, pe care nu le putem aborda aici, dar care ar putea reprezenta universalitatea misiunii hristice. De aceea Sfinții Părinți vedeau în cei zece leproși toată firea omenească, bolnavă de „lepra răutății și păcatului” și viața sa în afara cetății lui Dumnezeu.
„Din păcate, istoria se repetă astăzi, când unii necredincioși au mintea mai deschisă și inima mai mulțumitoare față de Dumnezeu decât mulți creștini. Mulți musulmani, budiști sau hinduși îi fac de rușine pe creștini cu ardoarea rugăciunilor și recunoștinței lor față de Dumnezeu.” (Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici)
Este una să crezi că Iisus a fost un învățător, este alta să crezi că a fost doar un proroc, și este mai profundă și împlinită credința în faptul că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Hristos cel așteptat, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și care urmează să vină cu slavă să judece viii și morții. Această ultimă credință implică o lucrare de cunoaștere și întâmpinare, începută prin rugăciune, adică îngenunchere, și aducere de slavă și mulțumire lui Dumnezeu. Și anume această credință aduce mântuirea. „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17:19) Și desigur, să nu uităm că taina centrală în jurul căreia se învârte viața noastră bisericească este Taina Euharistiei, adică cea a mulțumirii.
„Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” (I Tesaloniceni 5:16-18)
Iereu Anatolie Juraveli