Unde sunt patimi, acolo sunt demoni. Când sufletul se eliberează de patimă, el se eliberează și de demonul patimii respective. Condiția primă pentru izbăvirea sufletului de duhuri necurate este credința, care cu ajutorul celor două aripi: rugăciune și post, ne îndreaptă zborul spre cerul smereniei, unde harul lecuitor al Sfântului Duh curge din abundența prea milostivă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Credința deschide calea vindecării și chiar îți dă posibilitatea să mergi pe ape, ferindu-te de scufundare. Pe când îndoiala, ce vine din frică, este însoțită de necredință. Iar îndărătnicia este deja cea care atrage putreziciunea, adică corupția [„duhurile rele se reped la oameni ca muștele asupra stârvului” Sfântul Ierarh Nicolae (Velimirovici)]. Și astfel omul este aruncat în extreme, când în foc, când în apă (Marcu 9:22), nemaifiind stăpân nici pe sine, nici pe stihia din jur. Important să nu uităm să strigăm la timp: Doamne, scapă-mă! (Matei 14:30)
„Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.” (Matei 17:15)
„Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.” (Marcu 9:21)
Necredința părinților atrage boala și asupra copiilor. Căci despre un adolescent îndrăcit este vorba în pericopa acestei duminici, care a ajuns în asemenea stare de mic copil. Ceea ce aruncă piatra în ograda parinților iresponsabili, care pentru o viața mai confortabilă își pun, bunăoară azi, odraslele fragede în fața unor ecrane dubioase, ce impregnează mintea copiilor cu hrană mintală demonică (pornografie, jocuri violente și alte năzbâtii ucigătoare) și-l aruncă pe copil ba în foc, ba în apă, îndreptându-l spre multitudinea de patimi și dorințe inumane (care oriunde îl vor apuca, îl vor arunca la pământ… Marcu 9:18). Deși demonii astăzi au căpătat măști delicate, grație ingeniozității omului, totuși ținta lor rămâne sufletul uman și tot ce i-a rămas mai sfânt și pur. Copilul, femeia, familia, neamul și Biserica.
Necredința și răzvrătirea deschid ușile iadului. Iar ce este omenirea de astăzi, decât un neam necredincios și îndărătnic (Matei 17:17). Sfântul Serafim de Sarov zicea că dacă omul va dobândi duhul păcii, mii de oameni se vor mântui în juru-i. La fel, am putea afirma și viceversa: dacă omul va dobândi duhul necurăției, mii de oameni se vor pierde în juru-i.
Sa apelăm la Mântuitorul sufletelor noastre și la Maiculița Sa – Precista Născătoarea de Dumnezeu Maria. Aici e salvarea.
Iereul Anatolie Juraveli