Învierea Mântuitorului, fără de care zădarnică ar fi fost credința noastră (1 Cor. 15:14), este o Biruință a firii noastre omenești, care a putut în chip minunat a-L sălășlui pe Dumnezeu și astfel a învinge moartea prin Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Aceasta a fost posibilă grație smereniei Scării sfinte, prin care „s-a pogorât la noi Domnul” și prin care noi intrăm în rai. Anume prin Fecioara Maria, ce s-a născut minunat din părinți bătrâni și infertili – Ioachim și Ana, într-un popor ales de Dumnezeu. Care doar el a putut să ivească în sânul său pe cea mai curată ființă din univers, ce a fost pregătită spre a naște pe Mesia cel așteptat și prezis de proroci – pe Soarele dreptății, ce „ne-a dăruit nouă viață veșnică”.
Ieri a coincis frumos sărbătorirea Nașterii Maicii Domnului – începutul mântuirii noastre, cu ziua de duminică, când întotdeauna ne aducem aminte de Învierea lui Iisus, când mântuirea s-a realizat.
Prima sărbătoare împărătească la început de an bisericesc – Nașterea Maicii Domnului, ne mai aduce aminte de faptul că nașterea de prunci este o sfântă poruncă dată de Dumnezeu oamenilor, încă de la crearea lumii – „creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Facerea 1:28). Mult au dorit acest lucru Sfinții Părinți Ioachim și Ana, care ajunși la bătrânețe, nu au fost învredniciți de a avea copii. Și totuși viața lor curată și rugăciunea fierbinte a fost auzită, Dumnezeu dăruindu-le în chip minunat o pruncă cu totul deosebită, ce avea să devină Împărăteasa cerului și a pământului, bucuria îngerilor și Maica neamului creștinesc.
În timpurile celea, nu foarte îndepărtate de altfel, nașterea de prunci era un semn al dărniciei lui Dumnezeu, fără de care neamul omenesc s-ar stinge inevitabil. Și orice familie dorea să aibă mulți copii, ca ea să dăinuie cât mai mult în timp și astfel să fie adusă slavă Celui de Sus de cât mai mulți credincioși. Copiii aduc bucurie și har. Iar o bătrânețe petrecută fără a avea experiența nașterii și educării de copii era socotită în societatea tradițională ca un blestem și ca un rezultat al vieții duse în păcat și îndepărtare de la sursa vieții, care este în Dumnezeu. De aceea Ioachim și Ana sufereau mult din această cauză. Și plus la aceasta, oamenii din jur îi ponoseau pentru această lipsă.
Pe când, în treacăt fie spus, în societatea satanizată de astăzi lucrurile s-au inversat, și deja oamenii egocentriști și idolatri nu mai vor să aibă copii, sau dacă îi au – într-un număr cât mai mic, iar ponosite ajung anume familiile cu mulți copii.
Sfinții lumii acesteia, aflați oarecum la îndemână, sunt copiii, de aceea ei sunt primii batjocoriți și introduși în tabăra „dușmanilor”, care trebuie „preveniți” prin contraceptive și omorâți prin avorturi. Ceea ce denotă grava decădere morală, ce larg a deschis gura gheenei.
Ca să se nască în inima noastră Hristos, mai întâi se naște Maica Domnului, primitoare neprihănită a harului Sfântului Duh. Ea este inima curată, cupa luminii, casa clădită pe stâncă, smerenia întruchipată, pământul fertil întru primirea seminței sfinte, Biserica creștină prin care ne unim cu Dumnezeu, mijlocitoarea și ajutorarea celor necăjiți și strâmtorați. Ea este casa voinței lui Dumnezeu, în care Cuvântul s-a întrupat și blestemul Evei a fost iertat.
O, Fecioară, ajută-ne să împlinim cuvintele Fiului tău!
„Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.” (Troparul sărbătorii)
Iereu Anatolie Juraveli