Va deveni oare fosta biserică de la Căușeni din nou o biserică în adevăratul sens al acestui cuvânt? Sau va rămâne doar un monument de istorie și artă creștină medievală și încă un obiectiv turistic pe harta Republicii Moldova?
Zilele trecute mai toate sursele de informații din Moldova titrau o știre care m-a bucurat: Biserica „Adormirea Maicii Domnuluiˮ din Căușeni, unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară, a fost redeschisă publicului după o perioadă de restaurare.
În continuare știrea relata că monumentul istoric de importanță națională, care datează din secolele XVI-XVIII, a fost restaurat „cu finanțarea din partea poporului american” și contribuția Guvernului Republicii Moldova. Se sublinia că acesta este „cel mai mare proiect de restaurare și conservare a unui monument finanțat de SUA în Moldova.”
Prezentă la ceremonie alături de ambasadorul SUA, Kent D. Logsdon, președinta Maia Sandu a ținut să menționeze că, în pofida trecutului trist, când biserica a fost transformată de autoritățile sovietice în hambar, o mare parte din frescele interioare au fost salvate. „Este o veste bună pentru noi toți, dar mai ales pentru locuitorii din orașul Căușeni”, deoarece, a continuat șefa statului, „…biserica, devenită muzeu, pune Căușeniul pe harta turistică a țării”.
Știrea mai remarca că biserica se va afla, ca și până în prezent, în custodia Muzeului Național de Artă al Moldovei și că lăcașul este înscris în Registrul Monumentelor Republicii Moldova, ocrotite de stat.
Până aici toate bune și frumoase. Muțumim darnicului popor american, ne bucurăm pentru plăcerea de natură estetică pe care o vor primi viitorii vizitatori ai obiectivului turistic, contemplând frescele post-brâncovenești din secolul al XVIII-lea, precum și pentru căușenienii care, toți ca unul, se vor situa de acum înainte pe harta turistică a țării.
Ceea ce nu poate să ne bucure, este gradul de agramație religioasă a colegilor (inclusiv de la unele surse ortodoxe) care au difuzat știrea, fără se menționeaze că în realitate este vorba de o fostă biserică. De o clădire pe care ateii sovietici au transformat-o din biserică în hambar și pe care acum – grație unei contribuții financiare externe și al unui efort considerabil al restauratorilor (atât contribuția cât și efortul demne de toată lauda, o remarc fără pic de ironie) – ateii postsovietici o vor folosi, așa trebuie să înțelegem, doar în calitate de muzeu.
Vreau să fiu înțeles corect: bucuria pentru cultură, pentru rezultatele lucrului restauratorilor nu-mi poate îndepărta sentimentul de regret pentru faptul că o nedereptate istorică, comisă în trecut, rămâne a fi în vigoare. Că lăcașul care cândva a aparținut Bisericii și a fost răpit de la dânsa de către un regim politic anticreștin nu îi este restituit de un alt regim care se declară drept antagonist al primului. În vorbă antagonist, dar în faptă? Or, acest sfânt locaș a fost ridicat de înaintașii noștri ortodocși, despre care a pomenit la ceremonie și Maia Sandu, cu un singur scop: pentru ca în el să se săvârșească slujbele dumnezeiești. Pentru ca și în această biserică, la fel ca și în toate celelalte biserici ale timpului de referință moldovenii să se roage lui Dumnezeu. Nu pur și simplu să se holbeze la creația pictorilor iconari.
Fiindcă a venit vorba, mă voi referi la practica din Rusia și România, ambele, ca și Moldova, țări de tradiție ortodoxă. Și într-o țară, și în alta se efectuează ample lucrări de reconstrucție și restaurare a vechilor biserici și așezăminte monahale, în mare parte din banii statului. Dar după finisarea lucrărilor ele sunt transmise în folosința sau chiar în proprietatea Bisericii pentru ca, păstrându-li-se calitatea de obiective turistice și statutul de monumente istorice, în ele să reînceapă slujbele dumnezeiești. Cu alte cuvinte, în țările nominalizate se practică o colaborare a statului cu Biserica în folosul ambelor părți și al societății în ansamblu.
Și eu îmi pun întrebarea: va deveni oare fosta biserică de la Căușeni din nou o biserică în adevăratul sens al acestui cuvânt? Sau va rămâne doar un monument de istorie și artă creștină medievală și încă un obiectiv turistic pe harta Republicii Moldova? Nu vreau să par sceptic, din care cauză voi lăsa întrebarea fără răspuns.
Victor Josu