Când un copil intră pentru prima dată într-o biserică, el se uită în primul rând la adulți – cum se comportă, cum se adresează lui Hristos, cum se roagă.
Preoții observă: cu cât părinții forțează mai mult, cu atât sufletul copilului răspunde mai puțin. Rugăciunea adevărată nu se naște din constrângere, ci din iubire și exemplu personal.
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk scria despre acest lucru următoarele:
„Copiii imită mai ales viața părinților; ceea ce observă la dânșii, aceea fac și ei înșiși, fie bun sau rău. De aceea, părinții trebuie să se ferească ei înșiși de sminteală și să le ofere copiilor săi un exemplu de viață virtuoasă, dacă vor să-i îndrume spre virtute.”
Dacă rugăciunea este o parte firească din viața voastră, ea va deveni de înțeles și apropiată și pentru copil.
Totuși, cum să-l învățăm pe copil să se roage? De unde e mai bine să începem:
= Învățați-l să își facă corect semnul Crucii.
= Explicați cu cuvinte simple de ce ne rugăm.
= Începeți cu rugăciuni scurte: „Tatăl nostru”, „Înger, îngerașul meu”.
= Faceți din rugăciune o frumoasă tradiție de familie – împreună dimineața, seara, înainte de școală sau înainte de culcare.
Fie ca rugăciunea pentru copil să devină nu o obligație apăsătoare, ci o întâlnire plină de bucurie cu Dumnezeu.
Sursa: „Sare și Lumină”