Cine sunt cerșetorii de astăzi? Mergi prin Chișinău și te minunezi uneori, cu milă și compasiune privind diferiți boschetari, cerșetori, oameni ai străzii, cum dorm pe scaunile din parc sau prin casele parasite, în subsolurile clădirilor sau sub podurile mari de transport.
Dar ți-i mai mare jalea și mirarea când îi vezi pe unii vorbind singuri pe stradă sau îi vezi strigând, certându-se în gol cu cei ce nu i-au iertat sau n-au împărtășit la timp blândețea, smerenia, bunătatea, iubirea!… Privesc la ei, cum nu au nici casă, nici masă, ci doar genți și sacoșe care le târâie după ei – acestea fiind toată averea lor.
Mă întreb, oare acești oameni nu au avut în viață casă, familie, copii, rude apropiate, prieteni care ar fi putut să-i ajute, să nu-i lase singuri în voia sorții să hoinărească singuri pe drumurile vieții? De multe ori pe alții îi văd cerșind prin locurile aglomerate, la trecerile subterane, în troleibuze, autobuze… Dar cel mai dureros când îi vezi la ușile bisericilor, cum cerșesc și uneori sunt alungați și de aici.
Evident, e știut faptul că în spatele unor cerșetori mai stau alte persoane, oameni tirani, care prin acești oameni bolnavi, calici, impunându-i și amenințându-i, adun sume colosale de bani în favoarea sa și nicidecum pentru cei bolnavi care cerșesc.
Odată, dându-i unui cerșetor niște bani, l-am întrebat:
– Pentru cine adunați acești bani? Pentru pâinea dumneavoastră sau pentru alții? Doar am văzut cu ochii mei cum cineva din cunoscuții dumneavoastră v-a luat banii, spunând că azi cam puțin ați adunat! Și încă v-au amenințat să nu ascundeți nici un bănuț! Căci ei vă pândesc cum cerșiți și ve-ți fi bătut! E adevărat?
Omul a ridicat ochii lui triști și mi-a răspuns cu durere:
– Plecați de aici, nu mă întrebați nimic, că eu nu am nimic din asta, sunt impus să vin aici în fiecare zi și să cerșesc! Plecați, să nu audă și ei ce discutăm! Plecați, să nu vă facă vreun rău!
– De ce nu anunțați poliția? Ei nu au dreptul să vă impună!
– Pleacă mai repede de aici! Nu mă mai întrebați nimic!
Mi s-a făcut mare milă de acest om și i-am dat o sacoșă cu produse pe care le aveam. Și mi-am amintit de cuvintele lui Solomon: „Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.” (Solomon. 14:31) Apoi l-am încurajat, zicându-i:
– Nu-ți fie frică, ia această sacoșă cu mâncare și această cruce care trebuie s-o porți, care o să te ajute în clipe grele, sunt pentru tine! Doamne ajută! Slăvit să fie Domnul!
Cerșetorul fără să vrea începu să plângă, se vede că-i răbufni durerea si suferința care o ducea de mulți ani în spate. Nu știa cum să-mi mulțumească, nu atât pentru sacoșa cu produse, cât pentru crucea care i-am dat-o. Strângea crucea mică de lemn cu chipul lui Iisus în mâinile sale și o duse la frunte, apoi spuse:
–Toți îmi dau bani, pâine, dar cruce să port la gât nimeni nu mi-a dat pănă acum! Cred că numai sunt singur, voi fi cu Iisus Hristos!
– Adevărat că așa va fi, Iisus Hristos o să vă ajute și veți scăpa de acest jug ce vă impune să cerșiți pentru alții! Doamne ajută!
M-am retras printre mulțimea de oameni și m-am ascuns după un colț de casă să văd ce va face acest om mai departe. Am văzut cum omul și-a șters lacrimile, apoi a pus crucea la gât și se vedea că era flămând, căci începu să caute prin sacoșă cu mâncare.
Am așteptat o vreme, să văd dacă cineva din oamenii care-l impuneau să cerșească se va apropia de el. Dar nu s-a apropiat nimeni.
Am zâmbit milos și am plecat în drumul meu.
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md