Citind viețile sfinților, noi deseori ne îndreptăm atenția spre minunile săvârșite de ei și evenimentele ieșite din comun. Totodată, pe lângă noi trec epizoade importante din viețile nevoitorilor pe care mulți nu le observă sau care nici măcar nu sunt incluse în literatura de acest gen.
Genul „viețile sfinților” este unul aparte. Este o icoană literară unică care reflectă ceea ce este cel mai important din viața sfântului, lăsând la o parte totul ce este vremelnic și de prisos. Dar uneori anume acest „vremelnic” este extrem de important pentru omul contemporan.
Doar se întâmplă deseori că persoanele, cufundându-se în lectura patericelor vechi, cad în setea de a vedea minuni și, neîntâlnindu-le în viața lor de zi cu zi, se dezamăgesc și se apucă să cârtească împotriva Bisericii care „nu mai este așa ca în vechime” și, cică, „și-a pierdut sfinții”.
Mai există și o altă problemă. Omul contemporan, citind despre sfințenia care nu poate fi atinsă, după opinia lui, cade în deprimare și începe să nu mai aibă grijă de mântuirea sa. „Cum te vei mântui?” va spune cineva, dacă sfinții puteau tămădui doar printr-un cuvânt, îi izgoneau pe demoni, munții îi mișcau din loc, sufereau chinuri, pe când noi nu putem să facem nimic.
De fapt, nu este așa, doar sfinții erau oameni, la fel ca noi. Cu aceleași probleme și îndoieli. Aceasta devine extrem de clar atunci când citești jurnalele sau scrisorile nevoitorilor care au trăit nu atât de demult. Și atunci pentru mulți dintre noi poate deveni o revelație că sfinții au trecut în viața lor prin ceea ce trecem și noi. Și acest lucru inspiră.
În viața lor pământească sfinții nu umblau cu nimburi aurite și nu făceau gesturi mărețe. Mulți dintre ei cădeau în fața ispitelor de păcat. Nici nu trebuie să mergem departe, doar să ne amintim de Sfânta Scriptură. Să ne aducem aminte de sfântul împărat prooroc David care, din cauza pasiunii sale pentru o femeie măritată, l-a trimis pe soțul ei la luptă unde îl aștepta moartea sigură. Dar cu cât mai mare era căderea lui David, cu atât mai mare a fost pocăința lui care s-a manifestat deplin în psalmul 50 pe care îl citim în fiecare zi în pravila de rugăciuni.
Din aceste considerente este important să citim cu mare atenție viețile sfinților. Să culegem chiar și cele mai mici detalii din viața lor: amintirile, agendele, scrisorile. Să găsim în ele pilde practice pentru sine, pentru lupta cu propriile patimi și păcate. Este foarte important ca citirea vieților sfinților să nu devină o distracție, un fel de literatură de aventuri cu un subiect captivant și gol în interior.
Doar o lectură serioasă și atentă ne poate aduce folos. Și atunci, văzând pilda lor, înțelegând orientarea, urmând exemplul sfinților, chemând în rugăciune ajutorul celor care au trecut prin aceeași ce trecem și noi, vom putea să dobândim pocăință și Împărăția Cerurilor.
Sursa: Pravlife.org