Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou s-a născut în jurul anului 1300 în familia unui negustor grec creștin, în cetatea numită Trapezunt (Trapezunda). Orașul era port la țărmul Mării Negre, în zona Capadociei. Fiind negustor la rândul său, Sfântul a călătorit adesea de la locul natal la Constantinopol, Odessa și Țările Române până la Cetatea Albă. Din Trapezunt ducea obiecte de cult bisericești bizantine (icoane, tămâie, cădelnițe, mir), care erau deosebit de valoroase și vestite.
Sfântului Ioan a cunoscut ținuturile țării noastre în călătoriile sale, în special pe cele ale Moldovei și Munteniei, atât direct, cât și din relatările negustorilor genovezi și venețieni. Aceștia, pentru a ajunge în Polonia și Transilvania, nu mai mergeau pe drumul tătărăsc, ci pe cel moldovenesc. Comerțul nu se făcea ușor în acea vreme, deoarece peste tot erau pericole, atât pe mare, cât și pe uscat.
Tânărul Ioan ducea o viață bine plăcută lui Dumnezeu: câștiga bine din comerț, însă nu uita să-și arate bunătatea și milostenia față de săraci, orfani și către toți cei care se luptau cu greutățile vieții. Spunea adesea: „De vei milui pe fratele cel ce pătimește rău, miluit vei fi și tu de Dumnezeu. Cum vei mângâia pe cel întristat așa vei fi și tu mângâiat de Dumnezeu.”
Din punct de vedere istoric, era perioada de după schisma de la 1054, moment în care biserica catolică s-a despărțit de biserica mamă ortodoxă. Totodată, la 1204 Constantinopolul fusese cucerit de către latini în timpul Cruciadei a IV-a, fapt ce a dus la ruperea definitivă dintre Răsărit și Apus. Toate aceste evenimente istorice au dat naștere unor diferențe de opinie între catolici și ortodocși, care se manifestau cu orice ocazie.
Martiriul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
În ultima sa călătorie, la anul 1330, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou a fost pasager pe vasul navigatorului Reiz, un catolic din Veneția sau Genova. Se îndrepta spre Cetatea Albă, cum o numesc românii sau Akerman, cum o numeau turcii. Orașul se află pe coasta de răsărit a Mării Negre, în Basarabia, aproape de râul Nistru (astăzi, Ucraina). În Cetatea Albă trăiau români, armeni, greci și genovezi, la fel ca pe toate coastele Mării Negre. În acele vremuri, orașul se afla sub stăpânirea tătarilor nogai.
Pe corabie, așa cum îi era obiceiul, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou a propovăduit Cuvântul Evangheliei și dreapta credință. Credința, bunătatea și dragostea Sfântului față de oameni nu au fost pe placul lui Reiz. Discutând asupra problemei isihaste, tânărul Ioan a apărat cu înverșunare dreapta credință ortodoxă, ceea ce a stârnit ura corăbierului.
De aceea, când vasul a ajuns la destinație, Reiz s-a dus la mai-marele tătarilor (numit ighemon, eparh sau cadiu) ca să se răzbune și l-a mințit că un tânăr care a călătorit pe vasul său vrea să se lepede de credința creștină și să primească legea musulmană. Bucuros, tătarul a ordonat ca tânărul Ioan să fie primit cu fast, în piața publică, în prezența locuitorilor orașului pentru „marele eveniment”, așa încât locuitorii cetății să ia exemplu și să se lepede de credința creștină și ei.
Când Sfântul Mare Mucenic a sosit, dregătorul a început să îi vorbească cu mândrie despre credința islamică. Luminat de Dumnezeu, Sfântul a înțeles complotul lui Reiz și, păstrându-și pacea, a început să preamărească pe Dumnezeu și credința ortodoxă. De față cu toți prezenți, i-a spus mai marelui cetății că nu se leapădă de credința în Hristos și că este gata să se jertfească pentru ea. Înfuriat, tătarul a dat ordin ca Sfântul Ioan să fie bătut cu toiege noduroase până la sânge și să fie băgat la închisoare. Fără tulburare, Sfântul și-a păstrat fața luminoasă.
A doua zi, dregătorul a poruncit ca Ioan să fie legat de un cal neîmblânzit și târât pe ulițele cetății spre luare aminte. Când calul mânat de soldați a ajuns în cartierul evreiesc, evreii au ieșit la poartă huiduind, batjocorindu-l și aruncând în el cu ce aveau la îndemână. Unul dintre ei a tăiat capul Sfântului cu o sabie. Trupul Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou a fost lăsat în stradă de către soldați, creștinii (în mare parte români) neîndrăznind să se apropie ca să-l ridice căci nu aveau voie.
Minune Săvârșită de Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou după martiriu
Peste noapte, au apărut primele minuni cu Sfintele Moaște ale Mucenicului. Deasupra trupului său s-au arătat multe făclii arzând, îngeri cântând cântece de slavă și un stâlp de foc se ridica de deasupra lui până la cer. Mulți dintre cei care locuiau în preajma locului au văzut aceste minuni, iar unul dintre evrei, crezând că preoții ortodocși sunt cei care au venit să cânte și să tămâieze rămășițele trupești ale Sfântului, a luat un arc cu săgeți vrând să îi omoare. În clipa în care a vrut să dea drumul săgeții, mâna i s-a lipit de arc și a rămas acolo nemișcat până a doua zi.
La lumina zilei, îngerii, stâlpul de foc și făcliile au dispărut, iar bărbați și femei de toate vârstele au venit să îl vadă pe evreul cu mâinile lipite de arc, care stătea nemișcat, aproape de trupul părăsit al Sfântului. Prin rânduiala lui Dumnezeu, deși împotriva voinței sale, evreul a povestit tuturor celor aflați de față cele întâmplate peste noapte, despre îngeri, despre stâlpul de foc și făclii, reușind astfel să își elibereze mâinile.
Informat despre aceste minuni, de frică, ighemonul tătar a dat ordin ca trupul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou să fie ridicat de creștini și îngropat cu cinste lângă biserică. Despre aceste minuni a aflat și navigatorul Reiz, care, cu gând rău, și-a propus să fure moaștele sfântului și să le ducă în țara sa. Din fericire, îngerul Domnului l-a anunțat în somn despre această intenție necurată pe preotul locului. Acesta l-a prins pe Reiz săpând noaptea la mormânt și l-a alungat.
În urma acestui eveniment, trupul neputrezit și cu bună mireasmă al sfântului a fost mutat de credincioși în altarul unei biserici din oraș. Sfintele Moaștele au rămas în această biserică aproximativ 70 ani, revărsând multe daruri asupra creștinilor.
Istoria moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
După ce au rămas timp de 70 ani în biserica din Cetatea Albă, vestea acestor minuni a ajuns până în țara Moldovei, unde domn era Alexandru cel Bun. Acesta, împreună cu mitropolitul Iosif reușesc în anul 1402 aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan în Țara Moldovei, la Suceava, fiind așezate la catedrala mitropolitană din cetatea de scaun a Sucevei, azi, biserica Mirăuți.
La puțin timp, racla Sfântului a fost îmbrăcată cu argint, iar cele doisprezece scene care au împodobit-o redau momentele semnificative ale pătimirii sfântului. Acesta a fost momentul în care a început revărsarea harului Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou peste Țara Moldovei, devenind alături de Cuvioasa Parascheva ocrotitor al acestui tărâm binecuvântat și, implicit, al întregii țări românești. Moaștele au rămas în biserica Mirăuți până în anul 1589, când au fost mutate în noua catedrală mitropolitană din Suceava – cu hramul Sfântului Gheorghe – ctitorită în prima jumătate a secolului al XVI-lea de domnitorii Bogdan al III-lea și fiul său Ștefăniță.
Atunci când scaunul mitropolitan a fost mutat la Iași, au fost mutate și moaștele Sfântul Mucenic Ioan cel Nou, fiind depuse în biserica Mitropoliei, unde au stat până în anul 1686, când au fost luate ca pradă de regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, împreună cu tot tezaurul și documentele Mitropoliei Moldovei (însuși mitropolitul Dosoftei a fost luat ca ostatic și dus în Polonia). Sfintele Moaște au fost duse și așezate la Jolkiew, unde a viețuit și mitropolitul Dosoftei până la moartea sa din 1693.
Cinstitele moaște au rămas în pământ străin până în 1783, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a reușit să le readucă acasă, fiind reașezate tot în fosta catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghe. Aducerea lor a fost posibilă pentru că la acea dată, Bucovina împreună cu orașul Suceava, cât și o parte din Polonia (cu orașul Jolkiew) făceau parte din imperiul austriac (sau habsburgic).
Apărarea Sucevei de Tătari
Din șirul nenumăratelor minuni săvârșite necontenit pe parcursul istoriei, menționăm pe cea a salvării Sucevei din fața năvălirii tătarilor de la 2 iunie 1622. Părea că nimic nu va putea opri năvala dușmanilor, iar creștinii suceveni încercau să salveze lucrurile cele mai de preț din cetate mutându-le la adăpost, printre ele aflându-se și sfintele moaște. Însă, atunci când au încercat să ridice racla, pentru a o adăposti în cetatea Sucevei, preoții n-au reușit să o urnească din loc.
Așa au înțeles că ocrotitorul cetății, Sfântul Mare Mucenic Ioan de la Suceava, nu dorește să fie mutat și că îi va ajuta să treacă peste această încercare. Astfel, în timp ce preoții săvârșeau Sfânta slujbă în biserică sub ocrotirea Sfântului Ioan, o ploaie torențială a făcut ca apele învolburate ale Sucevei să crească, devenind o barieră în calea vrăjmașilor care s-au văzut nevoiți să renunțe la atacul lor asupra cetății.
Unde se găsesc moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
Cele mai vechi sfinte moaște de pe pământul României sunt moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, aflate la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Este greu de cuprins cu mintea ce mare rol duhovnicesc au avut aceste sfinte moaște pentru Bucovina și Moldova, de-a lungul a șase secole și câte minuni s-au făcut de Sfânt pentru poporul român.
Sursa: Pravila.ro
Troparul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, glasul al 4-lea
Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.
Condacul Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, glasul al 4-lea
Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit, şi chemându-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama, şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei; cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.