La 4 septembrie 2022, în Duminica a 12-a după Cincizecime, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la catedrala „Hristos Mântuitorul” din or. Moscova. După încheierea Liturghiei Sanctitatea Sa a rostit o predică.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
În citirea evanghelică de azi (Mt. 19:16-26) se conține o relatare despre un tânăr bogat. Un oarecare tânăr bogat s-a apropiat de Hristos și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” Domnul enumeră poruncile, la care tânărul Îi zice: „Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește?”
Și atunci, știind că tânărul este bogat, Domnul îi spune: „Dacă voiești să fii desăvârșit (nu doar să te mântuiești, dar să fii desăvârșit – anume la această desăvârșire se gândea tânărul atunci când L-a întrebat pe Mântuitor ce urmează să mai facă), du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.” Și tânărul a plecat întristat, înțelegând că nu poate renunța la averea pe care, cu siguranță, a moștenit-o de la părinții lui înstăriți și în care singur, se prea poate, a depus anumite trude ale sale, ca să o mărească. Cum să meargă și să împarte la cei săraci?! Și nu a putut, pe semne, să înțeleagă până la urmă cuvintele Mântuitorului, nici să le îndeplinească.
Însă această istorioară despre tânărul bogat se referă nu doar la cei bogați. Bogăția este o noțiune relativă. Ceea ce prezintă bogăție pentru majoritatea dintre noi, pentru cei bogați nu prezintă bogăție, iar pentru cei supra bogați este în genere o nimica toată. Situația materială a omului este întotdeauna relativă, deoarece este condiționată nu doar de prezența surselor materiale, dar și de alte circumstanțe.
De aceea unui bogat îi este greu să înțeleagă dacă este bogat sau nu, deoarece vecinul de după gard duce o viață mai bogată; iar bogăția vecinului îl poate oprima pe om mai rău ca sărăcia. Reiese că bogăția în sine nu este chezășia fericirii omenești: de aceea Domnul a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit (adică nu doar să obții mântuirea, dar să ajungi la culmi mari ca personalitate), în ceea ce te privește, tinere bogat, trebuie să faci ceea ce e mai important: du-te și împarte averea ta; și atunci vei fi desăvârșit.”
În această parabolă evanghelică este vorba de două chestiuni de care se ciocnește deseori omul. În primul rând, fără îndoială că aici este abordată tema atitudinii omului față de viață. Dacă omul privește la lumea înconjurătoare prin prisma obținerii forței și a atotputerniciei (deoarece bogăția oferă o astfel de forță, iar superbogăția oferă atotputernicie), dacă el consideră că fericirea adevărată constă în faptul ca să fii de asupra altora, să fii altfel decât alții – atunci el niciodată nu va renunța la bogăție și la orice posibilitate de a se înălța de asupra celor din jur. De aceea în această istorioară evanghelică Domnul osândește orice tendință a omului către putere, dacă această putere este nimic altceva decât dorința de a fi mai presus și mai puternic decât alții.
Dar mai este ceva ce este ascuns în această relatare. Deseori omul, neavând ceea ce își dorește, invidiază pe alții. Din această cauză Domnul zice: „Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu”. (Marcu 10, 23-25). „Urechile acului” se numește o portiță îngustă pentru pelerini, aflată în peretele din Ierusalim, prin care omul cu greu își făcea drum, dar mite o cămilă! Această imagine era foarte clară celor ce Îl ascultau pe Mântuitor: este mai ușor cămilei să treacă printr-o astfel de crăpătură în zid, decât bogatului să intre în Împărăția Cerurilor. În primul rând, din cauza că bogatul se postează pe sine mai presus decât alții și pentru că bogatul leagă cea mai mare parte a speranței sale de bogăție. Pe când Domnul zice că bogăția este trecătoare, ea poate dispărea în orice clipă și atunci cu ce rămâne omul?
Majoritatea dintre noi nu sunt atât de bogați, însă mulți își doresc să devină bogați, doar și filosofia contemporană a vieții economice presupune acumularea de bogăție. Mulți consideră că bogăția aduce folos și că tendința spre bogăție este orientarea corectă în viață.
Poate că așa și este, dacă bogatul ar putea face ceea ce nu a putut săvârși tânărul bogat. Dacă bogatul este în stare să doneze o parte considerabilă din propriile mijloace nevoiașilor, suferinzilor, atunci bogăția devine îndreptățită. Și omul care a învățat să cedeze o parte considerabilă din bogățiile proprii celor săraci își va completa averea, doar Domnul îi va ajuta, atâta timp cât posibilitățile lui materiale slujesc altor persoane, în special celor care se află în situații critice de viață.
Noi știm că există astfel de oameni bogați și eu am avut ocazia să mă întâlnesc cu ei, cei care cedează din bogăția lor atât de mult altora, încât sănătatea și viața celor din urmă depinde de aceasta. Să dea Dumnezeu ca oamenii noștri bogați, care s-au născut într-o țară ortodoxă și sunt legați într-un fel sau altul de Biserică, să țină minte întotdeauna că justificarea bogăției aici, pe pământ, se exprimă în faptul că oamenii încetează să te invidieze, să te considere dușman, iar în viața de apoi această bogăție se poate transforma în bine, dacă aici această bogăție servește întru binele altor persoane.
Cele spuse se referă nu doar la oamenii bogați. Fiecare deține anumite surse materiale și chiar cel mai mic ajutor acordat celui ce are nevoie de el poate fi comparat cu darul celui mai bogat om. Deoarece este vorba nu de volumul ajutorului, dar de însuși faptul de partajare a propriilor surse cu alte persoane.
Iată ce ne învață istoria despre tânărul bogat care nu a putut să se dezică de modul său de viață, de bogăția lui, pentru a-L urma pe Hristos. Tânărul L-a crezut pe Domnul, altminteri nu s-ar fi adresat Lui, el dorea să Îl urmeze, însă cerința primordială a Mântuitorului adresată lui era să-și împarte averea și să meargă pe o altă cale, ceea ce s-a dovedit a fi de neîndeplinit.
Aș vrea să mai subliniez odată, traducând această istorioară evanghelică în limbajul cotidianului nostru, că nu fiecare dintre noi are multe mijloace materiale, însă problema constă nu atât în prezența mijloacelor și în volumul lor, cât în atitudinea noastră față de aceste mijloace.
Dacă vreo persoană care are mulți bani nu îi acordă ajutor alteia – aceasta este calea ce duce în infern și nu mai avem ce vorbi în acest caz. Dacă omul bogat nu vede scârbirea altuia, nu îi acordă ajutor, este calea ce îl îndepărtează de Dumnezeu, de Hristos și de Împărăția Lui. Deseori pe acești oameni bogați îi înconjoară și invidia, și răutatea – este suficient să ne amintim de evenimentele revoluționare din țara noastră. O astfel de persoană aici nu va fi înconjurată de respect, nu mai zic de dragoste, iar acolo o așteaptă pedeapsa lui Dumnezeu.
De aceea prezența mijloacelor materiale este totodată și responsabilitatea omului bogat pe perioada vieții pământești, dar ele au repercusiuni, bineînțeles, și asupra vieții veșnice. Este greu bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu, mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului. Și pe măsură ce crește bunăstarea materială în multe țări, totodată și în țara noastră puțin câte puțin se schimbă multe, fiecare persoană care începe să primească mijloace mai mari decât a făcut-o anterior și mai mult decât are nevoie pentru sine, trebuie să țină minte aceste cuvinte evanghelice. Doar ceea ce e mai important este să dobândești Împărăția lui Dumnezeu și dea Dumnezeu ca cei care dețin mijloace materiale să poarte în minte citirea evanghelică de azi și să săvârșească fapte bune.
Aș vrea să subliniez încă odată: este vorba nu doar de oamenii bogați, dar și de noi toți. Fiecare este dator să ajute altuia, dacă acela se află în circumstanțe dificile de viață. Este porunca lui Dumnezeu, este legea lui Dumnezeu, este condiția mântuirii noastre.
Acestea ne învață azi Sfânta Biserică și dea Dumnezeu nouă tuturor să înțelegem această chemare a Bisericii, aceste minunate cuvinte mântuitoare ale legii lui Dumnezeu, ale Evangheliei lui Hristos, pentru a dobândi pacea, liniștea, bucuria în această viață și Împărăția Cerurilor în viața de veci. Amin.
Sursa: Patriarchia.ru