Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril în discursul său din 23 mai , în cadrul Lecturilor educative internaționale în orașul Moscova, a abordat tema predarea bazelor Ortodoxiei în școală.
Deja timp de 12 ani în Rusia este predat cursul „Bazele culturilor religioase și eticii laice”. În tot acest răstimp au fost realizare multe succese. În special aș vrea să menționez că anul trecut, cu binecuvântarea mea și cu eforturile unui colectiv de autori sub conducerea Olgăi Iurievna Vasilieva, a văzut lumina tiparului un excelent manual „Bazele culturii ortodoxe” care ține cont de elaborările metodice contemporane. Sper că acest manual va contribui la creșterea interesului față de studierea culturii ortodoxe în rândul copiilor și al părinților lor.
Consider că este nu mai puțin important să dezvoltăm predarea bazelor culturii duhovnicești în clasele gimnaziale și liceale, punând un accent special asupra vârstei respective a copiilor.
Aș vrea să subliniez în mod special importanța exclusivă a competenței înalte a pedagogului care predă „Bazele culturii ortodoxe”, cunoașterea de către el a obiectului predat. Aceasta va duce la creșterea indubitabilă a numărului de familii care aleg studierea culturii ortodoxe. Activitatea noastră constă în contribuția la creșterea calității și competențelor pedagogilor, unica cale corectă pentru realizarea efectului educativ scontat. Indiferent de cât de bune ar fi manualele, ele nu vor asigura succesul activității educative, precum și partitura celei mai geniale opere muzicale nu va asigura succesul interpretării ei de către niște muzicanți mediocri.
Sunt convins că multe discipline din cursul școlar, precum istoria, științele sociale, literatura, pot și trebuie să-și aducă contribuția în educația morală a elevilor. Vorbesc anume despre importanța în domeniul educării morale – este vorba de istorie, literatură și alte discipline umaniste.
Adresându-mă către profesori, aș vrea să menționez următoarele: inoculați idei și valori morale la elevii voștri, folosind acele posibilități care vă par la locul lor și, bineînțeles, corespund nivelului copiilor. Nu doar nivelului educativ și cultural, dar și nivelului în sensul duhovnicesc al cuvântului, deoarece nu se admite de împovărat pe un copil nepregătit cu idei și gânduri pe care cu greu le va înțelege. Componenta duhovnicească în învățământul contemporan trebuie să fie adaptat la psihologia copilului, la nivelul dezvoltării lui, la nivelul lui de cunoștințe, astfel ca acest curs să nu fie o povară pentru elev.
Ce să mai ascundem? Dacă e să vorbim despre experiența de până la revoluție a predării Religiei, am avut ocazia să mă întâlnesc cu cei care au învățat în școlile de până la revoluție. Aproape cu toții au afirmat că era cel mai plictisitor obiect, iar preoții care predau acea disciplină erau severi și foloseau catedra nu doar pentru predare, dar și pentru pedepsirea cruntă a copiilor: majoritatea dintre ei își formau o atitudine negativă față de predarea Religiei în școală. Spun toate acestea, nebazându-mă pe surse scrise care provin de la oamenii care au o atitudine critică față de această temă, dar pe experiența comunicării cu cei care în școala de până la revoluție au studiat Religia. Or, pe arunci, Religia era predată de persoane foarte bine pregătite, în special de preoți cu studii foarte bune, cu toate acestea ei nu au putut să cucerească inimile copiilor.
De aceea însăși fapta predării disciplinelor religioase în școală nu presupune de la sine un succes. Este foarte important să ținem minte: de fiecare dată, când pedagogul sau, în special, slujitorul bisericii vine în sala de studii, el trebuie să coreleze cu noua generație, să se străduie să-i înțeleagă pe copii cu cerințele lor, cu interesele lor, cu prioritățile lor și să încerce să includă cuvântul lui Dumnezeu în sistemul lor de valori – în așa fel ca lor să le fie pe înțeles, interesant și important.
Nici într-un caz nu se permite să repetăm greșelile din trecut și să dea Dumnezeu ca noi să predăm disciplinele respective în școli în mod neformal, deoarece predarea Bazelor culturii ortodoxe cu adevărat deține un potențial mare de acțiune duhovnicească și intelectuală asupra copiilor, fiind în stare să contribuie la formarea convingerilor religioase.
Sursa: Patriarchia.ru