Duminică, la 1 mai 2022, și mai ales luni, la 2 mai, creștinii ortodoxi sărbătoresc Paștile Blajinilor. Lumea va merge la biserică și cimitir cu pomeni ca să le dea de sufletul celor răposați.
Tradiția ne învață că aceasta este o zi de rugăciune și pomenire pentru cei plecați în lumea cealalată. Or, deseori aceste pomeniri se transformă în adevărate ospățuri pe morminte. Discutăm cu părintele Andrei Rusu, preot la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Chișinău despre semnificația acestei sărbători și tradițiile pe care se cuvine să le rspectăm.
– Părinte, spuneți-ne, vă rog, ce semnificație în tradiția creștină au Paștile Blajinilor ?
– Paștile blajinilor, ca zi de pomenire a celor răposați, are o logică liturgică în Biserica Ortodoxă. Conform Tipicului bisericesc, nu se fac rugăciuni pentru cei răposați pe parcursul Săptămânii Patimilor și al Săptămânii Luminate. Înainte vreme, cei care răposau în această perioadă, erau înmormântați fără slujba Prohodului. Astfel, în lunea după Duminica Tomii, preotul, împreună cu credincioșii parohiei, mergeau la cimitir și făceau rugăciuni de pomenire pentru cei trecuți din viața aceasta.
– Ce trebuie să facem de obicei în această zi?
– De Paștile Blajinilor mergem la cimitir cu bucuria vestei că Hristos a înviat! Mergem la cimitir cu certitudinea faptului că Hristos prin moartea Sa a omorât moartea noastră și prin învierea Sa ne-a dăruit nouă viață veșnică.
– Ce este cimitirul? Și ce părere aveți despre ospățurile din cimitire ?
– Cimitirul este Biserica lui Hristos, unde-și dorm somnul de veci cei din veac adormiți părinți și frați ai noștri. Adormiți întru nădejdea învierii celei de obște, care se va întâmpla la a Doua Venire a Mântuitorului Hristos. Apropo, cuvântul cimitir, etimologic, vine din limba greacă și înseamnă dormitor.
Ținând cont de cele spuse mai sus, trebuie să știm că în cimitir intrăm ca și în biserică, cu multă evlavie, smerenie și decență. Nu e potrivit, este chiar blasfemator să facem mese și tot felul de banchete în cimitir. Aceste pseudotradiții, de sorginte păgânească, dezonorează amintirea și pomenirea părinților și rudelor noastre, înmormântate în cimitire. Noi, creștinii, mergem la cimitir cu lumânarea de ceară, cu tămâie, oul roșu și cozonac ca simboluri ale Învierii. De asemenea, alături de rugaciune, la mormintele părinților este potrivit să ne aducem aminte de lucrurile bune și frumoase pe care le-am învățat de la înaintașii noștri, astfel încât această zi de pomenire să fie și una de liturghie, adică de comuniune în Hristos cel Înviat din morți.
– Cum de fapt se cuvine să-i pomenim pe cei răposați?
– Biserica e locul de rugăciune cel mai potrivit pentru pomenirea răposaților. Biserica ne învață că la Sfânta Liturghie se unește cerul cu pământul, adică Biserica Triumfătoare, a celor care au trecut din viața aceasta, se unește cu Biserica luptătoare, constituită din noi, cei care încă ne ducem veacul. Și la Sfânta Liturghie se săvârșește Jertfa cea nesângeroasă, Hristos Dumnezeu unind întreaga Biserică în Trupul Său. În această taină de rugăciune săvârșim și pomenirea celor dragi, trecuți la cele veșnice. Și, sigur, rugăciunea particulară pentru cei răposați este sentimentul dragostei noastre pentru ei și bucuria de a fi împreună cu ei și cu Hristos în mijlocul nostru.
– Părinte, vă mulțumim pentru interviu.
Realizat de Inga Dohotaru