Omenirea de-a lungul istoriei sale a avut diverse sărbători, în funcție de perioada istorică, de caracterul fiecărei sărbători – religioasă (politeistă sau monoteistă), laică, legată de comemorarea diferitelor evenimente importante pentru credința sau istoria etniei respective sau fiind marcarea unor date calendaristice, importante pentru mersul vieții unui popor. Sărbătorile aveau menirea de a aduce aminte sau de a manifesta bucurie în legătură cu diferite date semnificative.
Semnificația Paștelui este sărbătorirea și retrăirea celui mai important eveniment din istoria creștină – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Deoarece „dacă Hristos n-a înviat […] zădarnică este și credința voastră”. (I Cor., 15:14). Această sărbătoare este asociată atât cu Învierea lui Hristos, cât și cu venirea primăverii și trezirea naturii la viață care survine imediat după sărbătoarea Învierii. Este celebrată din secolul al XV-lea în preajma echinocțiului de primăvară.
Pentru manifestarea bucuriei cu prilejul anumitor sărbători și pentru urările legate de aceste evenimente poporul folosește anumite sintagme, mai mult sau mai puțin stabile care se reproduc de fiecare dată în aceleași situații sau cu aceleași prilejuri. Pe ele le putem atribui acelor formațiuni polilexicale pe care marele Eugeniu Coșeriu le numea „colaje”, adică sintagme stabile, utilizate în formă neschimbată în vorbire.
Însă nu întotdeauna aceste formațiuni stabile sunt corecte din punct de vedere al semnificației componentelor lor. De sărbătoarea luminoasă a Paștelui auzim în mass-media, în convorbiri particulare, primim prin rețele de socializare urări de felicitarea cu prilejul Învierii Domnului.
Auzim deseori urarea „Paște fericit!” „Sărbători Fericite!” „Paște binecuvântat!” „Sărbători binecuvântate!” „Paște luminos!” Să vedem dacă toate aceste urări sunt potrivite conform semnificației lor pentru a fi utilizare în contextul sărbătorii Învierii Domnului.
Cuvântul „Paște” semnifică din ebraica veche „a trece pe alături”. Este legat de un eveniment din Testamentul Vechi care trebuia să faciliteze exodul iudeilor din robia egipteană. A trece pe alături de casele iudeilor trebuia să o facă Îngerul morții care urma să ia pe primii născuți din fiecare casă. Iar pentru ca să fie deosebite casele iudeilor de cele ale egiptenilor, iudeii trebuia să ungă canatele ușilor cu sângele unui miel de un an care urma să fie sacrificat anume cu acest scop. La iudei Paștele semnifică eliberarea din robia egipteană, la creștini – eliberarea din robia păcatului pe care ne-a adus-o Iisus Hristos prin moartea Sa pe cruce, după ce a luat asupra Sa păcatele lumii și pe care le-a răscumpărat cu sângele său, cu moartea sa. Mielul din Testamentul Nou este Însuți Iisus Hristos, despre care Ioan Botezătorul a spus că este „Mielul care a venit să ridice păcatele lumii”.
Cât privește urările de Paște, când spunem „Paște fericit”, semnificația celor două componente ale îmbinării de cuvinte nu se combină conform semelor conținute în fiecare componentă-cuvânt: Paște – „eliberarea din robia păcatului” – ș fericit – „care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească”. Sărbătoarea nu se poate afla într-o stare de fericire, ci doar persoanele care sărbătoresc pot simți sentimentul de fericire, de mulțumire sufletească. Din aceste considerente nu spunem: „Paște fericit!”, ci am putea spune „Paște binecuvântat!” sau „Paște luminos!”, deoarece sărbătoarea poate fi binecuvântată de puterile cerești, de slujitorii bisericii etc., de asemenea, sărbătoarea poate fi „luminoasă” prin sensul metaforic al cuvântului dat, ceea ce semnifică că sărbătoarea Paștelui „călăuzește, îndrumează” sau aduce lumina neînserată a divinității.
Prin urmare, dragi creștini, Paște binecuvântat! Sărbătoare Luminoasă! Să vă fie de bine cu Învierea Domnului!
Angela Savin-Zgardan, doctor habilitat în filologie, profesor universitar