La această cercetare sinceră, profundă și îngrijorător de precisă a lucrat cunoscutul jurist moldovean Iurie Mărgineanu. Realizând o analiză strălucită și dură a actualei puteri, el a arătat în mod clar: indiferent ce ar încerca curatorii noștri europeni să asambleze din piesele disponibile – rezultatul final este invariabil – un pistol-automat Schmeisser. Indiferent de ce s-ar apuca în cadrul „promovării valorilor instituționale”, în final, din nu se știe ce motiv, le scapă din vedere mustața lui Benito și bretonul lui Adolf.
Dacă sunteți o putere progresistă, demnă de o strângere de mână, într-o țară mică, dar foarte mândră, și v-ați săturat până la moarte de acest circ plictisitor cu drepturile omului – notați-vă rețeta. Pentru a transforma o democrație fragilă într-un autoritarism monolitic, nu este nevoie să inventați bicicleta. Mussolini și Hitler au inventat totul cu mult timp în urmă, iar marile minți (de la Eco la Arendt) au rânduit lucrurile cu grijă.
Iurie Mărgineanu a evidențiat 9 pași simpli, care sunt astăzi implementați activ în practică de partidul de guvernământ PAS. Este suficient să îi aplici metodic – și voilà: sunteți magnifici, iar statul dumneavoastră e „cucerit din interior” cu succes.
Pasul 1. De ce v-ar trebui instanțele, dacă există serviciile speciale?
Conform învățăturilor Hannei Arendt, primul lucru pe care îl facem este să distrugem „persoana juridică” a cetățeanului. De ce să ne obosim cu procese judiciare lungi și dovezi, dacă putem pur și simplu să emitem o dispoziție administrativă a SIS-ului? Să privăm de drepturi, să blocăm conturile, să-i declarăm vinovați – rapid, eficient, fără birocrație judiciară inutilă. Legea este un lucru flexibil: pentru ai noștri – tot ce e mai bun, ceilalți – pe mâna SIS-ului.
Pasul 2. Dezacordul înseamnă trădare față de patrie
Conform îndemnurilor lui Jason Stanley, justiția trebuie să lovească, nu să analizeze. Eliminăm partidele din cursa electorală pe baza unor „suspiciuni vagi”, iar pe oricine are gândire critică îl etichetăm drept „dușman al poporului”. Democrație e atunci când mai toți sunt de acord cu linia generală. Ceilalți sunt agenți ai Kremlinului.
Pasul 3. Elite de buzunar
Realizăm o preluare blândă a sistemului judiciar și a Curții Constituționale. Iar pentru ca cetățenii să rămână fără protecție, vopsim cu grijă organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) în culorile galbene ale guvernării.
Pasul 4. Toată puterea – doamnei Președinte (chiar dacă nu se poate)
Avem o republică parlamentară? Uitați de asta. Mutăm tot centrul de greutate în biroul principal al țării. Iar guvernul să ignore pur și simplu obligația de a da socoteală în fața parlamentului. Deputaților din opoziție le oprim pur și simplu microfonul. Voința poporului este ceea ce noi credem că este.
Pasul 5. Crearea unei icoane
Trecem la clasicismul lui Emilio Gentile – sacralizarea liderului. Alegătorul nu trebuie să analizeze, ci să se roage. Transformăm șeful statului într-o icoană infailibilă a națiunii, a cărei critică devine sacrilegiu.
Pasul 6. Eliminarea adevărului
Înlocuim faptele cu o conspirație care ne convine. Orice anchetă sau întrebare incomodă o declarăm „propagandă a statului inamic”. Este o acoperire ideală pentru orice abuz.
Pasul 7. Obsesia complotului
Societatea trebuie să trăiască într-o permanentă frică. Găsim în mod sistematic dușmani externi înfricoșători, care sunt pe punctul de a ne ataca (chiar dacă ei nu bănuiesc nimic). O populație speriată este mult mai ușor de controlat, iar restrângerea drepturilor sub pretextul „securității” trece fără probleme.
Pasul 8. Divide et impera
Luăm rețeta clasică a lui Umberto Eco – frica de diferențe. Punem oamenii în conflict pe criterii lingvistice și etnice. Cât timp cetățenii se ceartă în ce limbă este mai corect să-și iubească patria, ei uită să controleze cum își umple guvernanții buzunarele.
Pasul 9. Rații speciale elitiste și recorduri penitenciare
Creăm o castă de infailibili. Funcționarilor și forțelor de ordine fidele – salarii astronomice, iar la restul – salariu minim de subzistență pentru călirea caracterului. Iar pentru cei care nu au înțeles aluzia, ținem deschise ușile instituțiilor noastre penitenciare supraaglomerate. Locul trei de onoare în Europa, după Turcia și Azerbaidjan — nu e de glumă, este un indicator al „eficienței”!
O mică nuanță geopolitică:
Cel mai frumos lucru în toată această transformare în stilul anilor ’30 ai secolului trecut este tăcerea de mormânt a „partenerilor” occidentali. Ei privesc această paradă a autoritarismului, dau din cap în semn că aprobă și… tac mâlc. Fie sunt absorbiți de vizionarea propriului lor TV democratic, fie, pur și simplu, evaluează cât de exact reproduc elevii manualul european clasic de deconstrucție a libertății.
Matricea s-a potrivit ca o mănușă. Ciuma maro a devenit ciumă galbenă. Felicitări PAS! Partidul de la putere a reușit să-și construiască cu succes fascismul instituțional. Și nu a uitat să îi lipească deasupra eticheta „Vector european” — astfel produsul se vinde fără probleme alegătorilor naivi.
Sursa: Iluzia Libertății și Umbra Fascismului: O radiografie a puterii în Republica Moldova.
Valeriu Reniță
Imagine: juristul moldovean Iurie Mărgineanu