În cuvântarea sa la conferința „Garanțiile juridice ale dreptului de proprietate al Ortodoxiei în Republica Moldova și drepturile omului” (Chișinău, 23 mai 2026) redactorul-șef al portalului „Tradiția”, Victor Josu, s-a referit, printre altele, la un șir de mărturii false pe care reprezentanții organizației schismatice „Mitropolia Basarabiei” le-au prezentat Curții Europene pentru Drepturile Omului în dosarul contra Republicii Moldova.
Vorbind de drepturile omului, nu putem ocoli hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 care a dus la înregistrarea organizației „Mitropolia Basarabiei” și din care cauză astăzi avem această dispută vizavi de proprietatea bisericească. Textul hotărârii poate fi găsită în rețea: CAUZA MITROPOLIA BASARABIEI şi ALŢII c. MOLDOVEI. Posibil, la ea se vor referi și alți vorbitori, dar este important să memorizăm cîteva idei.
Ce bate la ochi? Depunerea unor mărturii false. De exemplu:
Reclamanții (organizația „Mitropolia Basarabiei” și 12 persoane fizice – foști preoți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova la acel moment deja caterisiți pentru încălcarea canoanelor) afirmau că le-a fost atinsă libertatea de religie și că au devenit victime ale unei discriminări de ordin religios. Ceea ce a fost un fals evident, nimeni nu le-a îngrădit posibilitatea să se roage în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova, doar că era nevoie să se pocăiască pentru păcatul schismei și să revină în Biserica canonică.
O altă mărturie falsă (o găsim în p. 12) – chipurile, la momentul examinării cazului la CEDO la organizația „Mitropolia Basarabiei” erau afliați circa un milion de cetățeni moldoveni – mai că 1/3 din populația Moldovei. Este un fals evident, așa ceva nu a existat, nu există și nu va exista, sper.
Tot aici, în același punct, se afirmă încă un fals, citez, „Mitropolia Basarabiei este recunoscută de toate patriarhiile ortodoxe cu excepția Patriarhiei Moscovei” – în realitate, nici până azi organizația „Mitropolia Basarabiei” nu a fost recunoscută de nicio biserică autocefală cu excepția Bisericii Ortodoxe Române.
Dar cea mai grăitoare mențiune – în legătură anume cu interesul pe care statul român și Patriarhia Română îl manifestă față de patrimoniul bisericesc istoric din țara noastră – este mențiunea din preambulul statutului reclamantului care stipula, citez din p. 11, că „Mitropolia Basarabiei nu ridică pretenții de ordin patrimonial sau de alt ordin asupra altor biserici sau asociații religioase.”
Atrag atenție, CEDO și-a adoptat hotărârea inclusiv în baza acestei afirmații. Atunci cum rămâne cu pretențiile actuale ale numitei organizații la bunurile aflate în folosința lăcașilor Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove?
În mod normal, ținând cont de actualele ei pretenții, statul moldovenesc ar trebui să-i retragă înregistrarea pentru încălcarea propriului statut. Clar că la moment, cu actualii guvernanți care râvnesc lichidarea Republicii Moldova, la așa ceva nu ne putem aștepta. Însă cel puțin instanțele de judecată ar trebui să țină cont de această prevedere statutară a organizației MB și să-i respingă cererile.
* * * * *
Trebuie de menționat că pe tot parcursul de la apariția acestui conflict – care în mod eronat continuie a fi interpretat de mulți drept „conflict dintre două mitropolii” – și până la apariția hotărârii CEDO toate guvernele Republicii Moldova îl calificau ca fiind, citez din această hotărâre, „un conflict ecleziastic din sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova” și refuzau înregistrarea organizației „Mitropolia Basarabiei” pe motiv că dânsa, iarăși citez, „nu reprezintă un cult în sensul legii, ci este un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei”.
Însă CEDO nu a dorit să intre în esența aspectului canonic al problemei și, la drept vorbind, nici nu putea s-o facă. Din cei 7 judecători care au examinat cauza 6 erau din diferite țări europene și habar nu aveau nici de Ortodoxie, nici de canoane. Putem presupune că în această privință a contat opinia celui de-al șaptelea judecător, care reprezenta Republica Moldova și care era nimeni altul decât domnul Tudor Panțîru – persoană cu viziuni unioniste, care în șirul funcțiilor ocupate de-a lungul carierii sale a deținut și cea de deputat în Parlamentul României.
În tot cazul, avem rezultatul: Curtea Europeană a scos o hotărâre în defavoarea statului moldovenesc.
Aici rog atenție: în cele șase puncte ale acestei hotărâri se spune despre încălcarea articolelor 9 și 13 ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului, despre obligația statului pârât să le plătească reclamanților niște sume de bani cu titlu de prejudiciu moral etc., – dar nu este niciun cuvânt despre obligația Republicii Moldova de a înregistra organizația „Mitropolia Basarabiei”.
Și eu îmi pun întrebarea: de ce guvernul moldovean care era în funcție după apariția hotărârii CEDO s-a grăbit s-o înregistreze?
Sau – dacă vroiam atât de tare să ne plecăm capul în fața instanțelor europene – de ce organizația MB a fost înregistrată în calitate de cult creștin ortodox și nu ca o asociație obștească? Și nu s-ar fi ajuns acolo unde am ajuns astăzi.
Bineînțeles, acum ele sună ca niște întrebări retorice. S-a făcut ceea ce s-a făcut. Fapt care nu ne împiedică să constatăm că s-a comis o greșeală politică cu câteva consecințe:
1. A fost încălcat Canonul 34 Apostolic care stabilește, citez, că episcopii fiecărui neam trebuie să recunoască pe cel dintâi dintre ei și să nu facă nimic important fără părerea acestuia, menținând astfel unitatea administrativă a unui teritoriu.
2. Precum s-a încălcat și Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic care interzice în mod expres suprapunerea de jurisdicții, menționând că într-o cetate sau eparhie nu trebuie să existe doi episcopi, ci doar unul, pentru a nu se crea confuzie în rândul credincioșilor.
3. Precum s-a încălcat și dreptul credincioșilor Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove la unitatea Bisericii canonice, deoarece prin înregistrarea organizației „Mitropolia Basarabiei” ca și cult religios statul moldovenesc a legiferat o schismă bisericească.
În concluzie, la încheierea primului aspect – dacă vorbim că vrem să avem la noi democrație, stat de drept și armonie socială, trebuie să ne străduim ca legile laice să nu se confrunte cu legile bisericești.
Asta ar însemna o politică înțeleaptă care, din păcate, astăzi ne lipsește cu desăvârșire.