La 26 aprilie se vor împlini 36 de ani de la avaria la stația atomică din Chernobyl. Către această aniversare noi am selectat unele fapte neverosimile, legate de acest dezastru – minuni mari săvârșite în Chernobyl până și după avarie.
S-a constatat că toate evenimentele au legătură între ele. Explozia nucleară, istoria Bisericii lui Dumnezeu și a întregii lumi – între aceste trei componente ale misterului universal există o profundă relație de întrepătrundere reciprocă.
Probabil noi nu putem să cuprindem, să înțelegem și să conștientizăm întreaga plinătate și măreție a acelor semne și fenomene care marchează istoria catastrofei desfășurate la Chernobyl. Însă legătura dintre toate epizoadele ei, fără îndoială, există. O legătură duhovnicească directă, mistică, profundă. Ceea ce este de folos pentru noi în a cunoaște Domnul ne descoperă la timpul potrivit. Trebuie să răbdăm, să nădăjduim în Domnul și să așteptăm.
Mărturiile parohului bisericii „Sfântul Ilie” din Chernobyl.
Publicăm un fragment din cartea „Teraturghima sau Minunile noului veac” a arhimandritului Serghii (Iakușin), parohul bisericii „Sfântul Ilie” din Chernobyl.
„Primul semn prevestitor al dezastrului din Chernobyl, de pe urma căruia în anul 1986 s-a zguduit întreaga planetă, s-a produs cu mult înainte de explozia celui de al patrulea reactor. Martorii oculari ai evenimentului își aduceau aminte mai târziu de ceea ce s-a întâmplat cu zece ani înainte de avarie, la 26 aprilie 1976 – anume în acea zi Domnul a arătat un semn. Despre tragedia ce se apropia a preîntâmpinat însăși Împărăteasa Cerului.
Spre seară locuitorii din acel loc au văzut cum pe pământ s-a pogorât un nor, iar pe el se deslușea clar silueta Preasfintei Născătoare de Dumnezei. Se vedeau fața și odăjdiile – toate în culori vii. În mâini Ea ținea un mănunchi de pelin uscat care la noi se numește „chernobylnik”. Maica Domnului a scăpat din mâini pelinul deasupra orașului. Apoi aureola s-a mutat spre pădure și s-a oprit deasupra bisericii „Sfântul prooroc Ilie”. Maica Domnului s-a întors cu fața spre biserica noastră și de două ori a binecuvântat-o.
Doar cu parcurgerea anilor, deja după avarie, a devenit clar ce prevestea acel semn. Cu mult mai târziu oamenii își aduceau aminte și începeau să conștientizeze că a fost un semn de la Dumnezeu.
În anul 2002 a fost pictată o icoană pe care este zugrăvită arătarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu deasupra Chernobylului. Pe icoană este pictată biserica noastră în cinstea sfântului Ilie, deasupra căreia se înalță Împărăteasa Cerului împreună cu arhanghelii Mihail și Gavriil de ambele părți. În mâini Ea ține un mănunchi de pelin. De-a dreapta și de-a stânga icoanei sunt fixate capsule cu pelin, colectat în zona Chernobylului.
O altă icoană celebră a bisericii „Sfântul Ilie” este Mântuitorul din Chernobyl care are, de asemenea, istoria sa deosebită. Așa s-a întâmplat că președintele organizației de partid de la stația atomică de la Chernobyl care s-a îmbolnăvit grav, căpătând doze enorme de radiație, visa permanent același vis. El vedea deslușit o icoană. Mai târziu el a descris-o detaliat pentru a fi pictată.
Icoana a fost zugrăvită în Lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie în anul 2003. A fost sfințită la Lavra Pecerska din Kiev de hramul Adormirii Maicii Domnului. În timp ce Preafericitul mitropolit Vladimir sfințea icoana Mântuitorului din Chernobyl, pe cer au apărut imediat trei semne – chiar deasupra icoanei, în văzul a sute de oameni, a zburat un porumbel, pe cer a apărut un curcubeu, iar apoi o cruce, în al cărei centru strălucea soarele. Ceea ce prezintă interes este că secretarul organizației de partid s-a însănătoșit după acest caz. Domnul l-a vindecat. Este uimitor faptul că prin el a venit în lume icoana Mântuitorului din Chernobyl, prin care mulți suferinzi au fost vindecați de către Domnul.
Mai există o icoană neobișnuită. Este icoana Mântuitorului din biserica „Sfântul Arhistrateg Mihail” în satul Krasno din zona radioactivă.
Această icoană are, de asemenea, o istorie minunată. După accident toți locuitorii din satul Krasno au fost evacuați. Unul din ei a ajuns la Sanct-Petersburg. Acolo a și fost hirotonit. Găsind numărul meu de telefon, m-a sunat într-o zi. Părintele s-a prezentat, și-a povestit istoria și a zis: „Am o mare rugăminte către Dumneavoastră. În permanență văd în vis ochii Mântuitorului de pe o icoană, părăsită în zonă. Nu ați putea să o găsiți? Este o icoană mare a lui Hristos, pictată pe scândură”. Preotul din Piter a povestit detaliat în ce sat, în ce casă și în care pod este ascunsă icoana.
În biserica „Sfântul Arhistrateg Mihail” mulți ani a slujit bunicul lui. Această veche icoană neobișnuită a fost cândva furată, dar Domnul în chip minunat a returnat-o. După avarie biserica de lemn în cinstea Arhistrategului Mihail, construită în anul 1800, a fost devastată de prădători. Iar icoana a fost ascunsă de bunicul său și nimeni nu știa unde se află sfântul odor. Și iată că în Petersburg preotul care era de origine din zona Chernobylului vedea în vis permanent această icoană a Mântuitorului Care îl privea în fiecare noapte.
Eu am mers în acel sat, am găsit acea casă părăsită și… totul era exact cum a descris acel preot. Am luat din pod icoana și am dus-o.
***
Vechea biserică din satul Krasno demult este părăsită de oameni. Dar nu este părăsită de cei cărora îi este consacrată – de Arhistrategul Mihail și de Puterile Cerești cele fără de trup. Avem mărturie că acolo se săvârșește slujba Dumnezeiască de către sfinții îngeri.
Îngerii nu se îndepărtează până la sfârșitul vremurilor de altarul părăsit. Și ei singuri săvârșesc slujbele, când biserica este lepădată de oameni din anumite motive. Cu atât mai mult că biserica din Krasno este înălțată în cinstea conducătorului Oastei Cerești. Pe acest loc, ars de suflul mortal al radiației, totuși sălășluiește sfințenia și harul, de aceea acolo slujesc îngerii.
De atunci eu merg să slujesc în biserica din satul Krasno de hramul ei. Peste un timp anumit am găsit în ea icoana sfântului arhanghel Mihail. În bisericile vechi în spațiul dintre cupole era o trecere în pod. În acel loc e complicat să ajungi, mai ales că acolo au putrezit scândurile – este foarte periculos, pe lângă altele. Ridicându-mă cu rugăciune cât se putea de sus, eu am simțit asupra mea o privire și am ridicat capul – mă privea Arhistrategul lui Dumnezeu cu sabia de foc în mâna dreaptă de pe icoana pusă pe o treaptă șubredă. Ea se află până în zilele noastre acolo. Prădătorii au scos cândva din biserică totul de ce aveau nevoie. Însă icoana hramului, ascunsă în mod miraculos, nu a putut fi găsită de ei. Ea se află acolo până în prezent, pentru a ocroti biserica.
***
În anul 2001 a avut loc un eveniment care pe mine personal m-a zguduit profund. El mi-a oferit înțelegerea dreaptă a acelui loc pe care îl ocupă tragedia din Chernobyl în raport cu Biserica și existența întregii lumi.
Era în prima aniversare a tragediei pe care am întâlnit-o în această biserică. M-am gândit: mă voi ruga și mă voi duce la culcare. Fereastra mea dădea spre biserică, asupra râpei de lângă Pripyati.
Privesc prin geam și văd dintr-o dată cum din partea râului, de la râpă, vine un bătrân – cu barbă albă, cu un toiag, în odăjdii albe – l-am recunoscut în acel bătrân pe Serafim din Sarov. Înfățișarea, ținuta și silueta erau întocmai cum este zugrăvit pe icoană. Sfântul Serafim s-a apropiat de căsuță, s-a oprit în dreptul ferestrei mele și m-a privit sever și atent. Apoi, privindu-mă drept în ochi, sfântul lui Dumnezeu a lovit de trei ori cu toiagul în pământ – a lovit cu zgomot o dată, a doua oară și a treia oară. Apoi s-a întors în direcția râului Pripyati și s-a îndreptar spre el, trecând prin porțile bisericii spre stația atomică. Toate acestea le-am văzut clar și aievea. M-am gândit, ce ar însemna aceasta? Aprind lumina și privirea mea cade pe acele ceasornicului. Ele arătau exact ora 1.30 de noapte – ora exploziei reactorului. Iată cum! Domnul l-a trimis pe sfântul Serafim să mă trezească la rugăciune pentru priveghere în acea noapte.
Și imediat mi-a venit luminarea minții – am înțeles în ce constă legătura dintre catastrofa atomică cu Biserica. A fost vremea săvârșirii în lumea existentă a evenimentului cardinal din istoria omenirii, scrisă de la începuturi. Momentul când verseturile tainice și strașnice ale Apocalipsei au devenit realitate. Clipa când vârful acului a străpuns membrana care diviza lumile și a arătat în realitate planul lui Dumnezeu, descris în Apocalipsă. „Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor.1Steaua se chema „Pelin”; și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.” (Apoc. 8:10-11). Așa și a fost – legătura este directă. Pelinul care crește în abundență în aceste locuri este numit aici „chernobylnik”, de el este legată denumirea orașului Chernobyl.
De atunci, după arătarea sfântului Serafim în acea noapte memorabilă, la aniversarea avariei noi slujim obligatoriu Privegherea și Dumnezeiasca Liturghie de noapte în data de 26 aprilie în biserica de la Chernobyl.
––––––––––––––––––
Iată ce își aduce aminte de acele zile îngrozitoare cunoscutul pictor Serghei Sulin. Dânsul este unicul pictor, membru al Uniunii artiștilor plastici din Republica Moldova, care a fost în rândul lichidatorilor urmărilor avariei de la Chernobyl și unicul lichidator dintre membrii UAP RM.
Serghei Sulin: „Nu încetez să Îi mulțumesc Creatorului pentru faptul că sunt în viață până acum și continuu să lucrez activ, să creez tablouri, să scriu proză, să iubesc.”
– În Chernobyl am efectuat lucrul privind lichidarea urmărilor avariei de la stația atomică. În calitate de comandant al plutonului de companie de cercetare radioactivă și chimică, efectuam dezactivarea încăperilor stației, în unele puncte ale zonei „moarte” fixam indicele dozimetrului, luam probe de apă și sol pentru analize.
Am fost nevoit să mă aflu în diferite locuri în care din neatenție, din necunoaștere sau prostie aș fi putut căpăta o doză mărită de radiație. Însă Dumnezeu m-a miluit.
La lichidarea avariei au participat 3500 de cetățeni din Moldova. În anii ce au trecut jumătate dintre ei au decedat. S-a făcut simțită atât acțiunea fizică a radiației asupra organismului uman, cât și cea psihologică.
Nu încetez să Îi mulțumesc Creatorului pentru faptul că sunt în viață până acum și continuu să lucrez activ, să creez tablouri, să scriu proză, să iubesc.”
NOTA REDACȚIEI: Biserica „Sfântul prooroc Ilie” se află în zona radioactivă din Chernobyl. Istoria bisericii datează de mai bine de o sută și cincizeci de ani. După catastrofa de la Chernobyl toate bisericile au fost conservate. Însă deja peste câțiva ani conducerea din Ucraina a început să primească scrisori cu rugămintea de a deschide biserica „Sfântul prooroc Ilie”.
Administrația a dat ordin să fie efectuate măsurările nivelului de radiație în biserică. Într-un final, dispozitivele nu au fixat niciun fel de deviații de la normă și s-a emis permisiunea de a reîncepe în ea viața religioasă.
În Postul Crăciunului din anul 2015 părintele Nicolai Iakușin a fost tuns în monahism cu numele Serghii în cinstea sfântului sfințit mucenic Serghie de la Chernobyl, ucis în anul 1930. Prin Pronia lui Dumnezeu ziua ocrotitorului ceresc al arhimandritului Serghii (Iakușin) a devenit ziua de 26 aprilie.
Pe fotografie: arhimandritul Serghii (Iakiușin).
Lucrările pictorului Serghei Sulin cu tema Cernobylului
