Inelele de fum, una după alta, plutesc prin văzduh și cei din jur se mai întâmplă să absoabă mizeria lui de țigară, care se inhibă în alți plămâni și parcă așa și trebuie, și nimeni nu spune niciodată nimic. Totul pare o tradiție sau un obicei de modă desgustător, cu „înaltă ținută” în public, și în altă mână dacă mai ține și o ceașcă de cafea, tuturor acestor indivizi le pare că sunt cei mai importanți oameni din societate.
Și dacă îi mai admiră niște ochi de copii din jur, la sigur că peste timp ar încerca și ei să fumeze, așa cum mai practică și azi în multe școli. Când eram director adjunct pentru educație într-o școală, cu mulți ani în urmă, aveam această problemă cu elevii care fumau, că-i prindeam adeseori în dosul școalii când fumau și ca pedeapsa îi puneam după lecții să măture în ograda școlii, sau să îngrijească de flori și copaci… Oricum greu îi convingeam ca să se lepede de acest viciu.
Privesc la acești oameni care fumează și printre cei pe care îi cunosc se observă abaterile psihice, de logică, comportamentul lasă de dorit, pe când lor le pare că sunt cei mai corecți, cei mai importanți. Devierea vieții acestor oameni uneori poate fi insuportabilă și diavolul face tot posibilul ca să-i mențină în acest fum o viață întreagă pe unii sau, pe alții, până la un timp până când înțeleg și se luminează, dar foarte greu. Cu adevărat e o diagnoză dificilă și anevoioasă, omul își pierde anii prin acești nori de fum.
Într-o zi m-am apropiat de un cunoscut, care are familie, spunându-i de multe ori să nu mai fumeze. De fiecare dată îmi spunea că nu poate să se dezică, că doar fumatul îl liniștește în toate momentele când are fel de fel de stresuri.Dar, îi zic, acest fumat e până la o vreme și-apoi o să vă alegeți cu alte maladii, diagnoze periculoase. Ar fi bine să vă rugați mereu ca să nu fumați, astfel veți scăpa de acest viciu.
I-am povestit despre viața unui sfânt care a scris despre acest viciu. E vorba de Sfântul Ioan de Kronstadt, proslăvit în Biserica Rusă, dar tot mai cunoscut și în spiritualitatea românească, căci la el ne referim, în cartea Calea pocăinței lăuntrice, jurnal duhovnicesc needitat, ne-a lăsat consemnat impresii, neîmpliniri, profunde suferințe, dar și nespuse bucurii duhovnicești în lupta cu păcatul. Am ales din scrierea menționată câteva pasaje cuprinzând chibzuințe referitoare la fumat, la efectele sale nocive asupra trupului și sufletului celui robit de fatalul capriciu:
„Fumatul tutunului estre un capriciu. De la el sunt durerile de picioare și depresia. Că diavolul este tatăl fumatului am simțit-o în mod deosebit azi: o influență rea, negativă a crescut în mine până la culme. Am simțit că vrăjmașul s-a cuibărit în coastele și în inima mea și cum mi se împotrivea cu insistență, împiedicându-mă să zic ecteniile și rugăciune, speriindu-mă slăbănogindu-mă, întristându-mă până la păcat…
Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe.
…Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?…”
Părintele, ispitit din când în când de acest viciu distrugător a ajuns prietenul lui Hristos. Nu i-a venit ușor: mereu s-a rugat, plângând cu amar, pentru ca Dumnezeu să-l ierte și să-l ajute să-şi înfrângă păcatul. Iată câteva mărturii din mântuitoarea sa pocăință: „Am venit la Biserică, căzând cu inima frântă în fața Sfintei Mese, am plâns și m-am tânguit. Cum pot să slujesc în fiecare zi vrăjmașului și nu Domnului meu cu toată sârguința? Doamne, ajută-mă să mă izbăvesc din toate relele căci sunt om rău, plin de atâtea păcate, netrebnic, necurat și întinat.” Smerenia adâncă și stăruința în rugăciune l-au salvat pe părintele Ioan din ghearele nefastei lui dependenţe.
Așa a procedat și acest om pe care l-am cunoscut, propunându-i să facă acelaș lucru pe care l-a făcut părintele Ioan din Kronstadt. I-am recomandat și o rugăciune specială:
Rugăciune pentru renunțarea la țigări
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce m-ai făcut, îndură-Te de mine, păcătosul / păcătoasa, care mult greşesc în faţă Ta, nerespectând Legile Tale, lăsându-mă pradă viciului. Vezi neputinţa mea, vezi lipsa mea de voinţă, din care cauză nu reuşesc să lupt şi să înving duhul cel rău al fumatului, care a pus stăpânire pe mine.
De aceea mă rog Ție, din tot sufletul, să vii în ajutorul meu/nostru şi să-mi dai puterea de a mă abţine de la fumat şi să biruiesc acest viciu, care-mi pângăreşte sufletul şi trupul. Fii pavăză biruitoare şi ajutătoare mie şi trimite-mi un înger vindecător, care să mă ajute în stăruinţa mea de a învinge această patimă ce mi-a năpădit fiinţa.
Pentru acest ajutor, Doamne, Îţi mulţumesc, Te cant, Te laud, fiindu-Ți veşnic recunoscător, pentru că vrei să mă ajuţi să scap de focul veşnic al gheenei, unde ar trebui să ajung pentru acest păcat. Iartă-mă! Iartă-mă! Iartă-mă, şi ajută-mă, după mila şi îndurarea Ta! Amin.
Potrivit cercetărilor, pe plan mondial fumatul reprezintă cea de-a doua cauză de deces care ar putea fi prevenită, dar, din păcate, o vedem grav neglijată. Statisticile demonstrează că numărul victimelor nefirescului obicei îl depăşeşte pe cel al ucişilor de către drogurile ilegale, accidentele rutiere, violenţe ori HIV, luate la un loc. Organizația Mondiala a Sănătății estimează că, anual, 5 milioane de persoane mor din cauza bolilor asociate tutunului. Previziunile se arată la fel de îngrijorătoare: în absența unor măsuri urgente, nicotina va curma vieţile unui miliard de oameni în cursul acestui secol.
Mi-a fost marea bucurie când peste câtevai zile a venit și m-a anunțat acest om că nu mai fumează deloc, că, rugându-se, a învins fumatul.
Ar fi minunat ca și ceilalți care fumează să încerce să se roage și atunci doar prin credință se vor debarasa de viciul fumatului. Doamne ajută!
Raisa Plăieșu, pentru Traditia.md