Toate hotărârile referitoare la Biserica Ortodoxă din Ucraina trebuie luate exclusiv în cadrul sfintelor canoane și cu respect pentru teritoriile stabilite istoric ale Bisericilor Locale
Interviu exclusiv acordat agenției de știri Romfea.gr, oferit portalului Православная жизнь de către Înaltpreasfințitul Feodosii, mitropolitul de Cerkassy și Kanev al Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Convorbirea a avut loc la câteva zile după bătaia la care Înaltpreasfinția Sa a fost supus de către adepții „Bisericii Ortodoxe Ucrainene” în timpul acaparării cu forța a Catedralei „Sfântul Arhanghel Mihail”.
‒ Înaltpreasfinția Voastră, nu pot să nu vă întreb, în primul rând, despre starea Dumneavoastră de sănătate după ce ați fost bătut cu brutalitate de susținătorii „Bisericii Ortodoxe Autocefale a Ucrainei”…
‒ Stimate domnule Poligheni, vă mulțumesc pentru întrebare. Mă simt mult mai bine acum. La început, după o comoție cerebrală și arsuri la ochi și piele, a trebuit să fiu țintuit la pat ceva timp la cererea medicilor. Dar acum, slavă Domnului, mi-am revenit aproape complet. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că am reușit să scap doar cu o comoție cerebrală în acea zi. Or, potrivit unor criminologi cunoscuți care au studiat videoclipul atacului, scopul loviturii aplicate mie în cap cu o bâtă de către reprezentantul „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” a fost omorul premeditat. Doar gluga monahală groasă a micșorat lovitura și m-am ales cu o comoție cerebrală.
‒ Spuneți-mi, cum ați perceput și ați supraviețuit acestor evenimente tragice din Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail”? Cum în genere, în anul 2024, s-a ajuns până într-acolo ca în fața ochilor noștri un mitropolitul devine victima unei bătăi brutale?
‒ Vă spun sincer, domnule Poligheni, că încă nu am conștientizat pe deplin aceste evenimente. Până acum ni se pare tuturor că așa ceva este imposibil în lumea modernă, în secolul XXI… Mai ales din partea unor oameni care se numesc creștini. Dar s-a întâmplat. Aici nici măcar nu vorbim despre o încălcare totală a drepturilor constituționale ale credincioșilor noștri – cetățeni ai Ucrainei. Și nici măcar nu este o chestiune de încălcare brutală a dreptului inviolabil la proprietatea privată. Căci Catedrala din Cherkassy (cel mai mare lăcaș ortodox din Ucraina) și complexul de clădiri ale administrației eparhiale cu tot conținutul lor constituie proprietatea privată a eparhiei noastre ca persoană juridică, cu actele de proprietate corespunzătoare. Avem, de asemenea, un Certificat de Stat pentru terenul de sub complexul nostru bisericesc. Nu despre toate acestea este vorba.
Ceea ce ne-a șocat și îngrozit cel mai mult a fost mânia și ura, bestialitatea cu care reprezentanții „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” ne-au bătut nu numai pe mine, ci și pe preoții, călugărițele și mirenii noștri. Cu urlete brutale, oamenii de la BOU le frângeau brațele, picioarele și coastele credincioșilor, îi aruncau la pământ și îi băteau cu picioarele, cu fragmente de stasidii, chiar cu steaguri bisericești. Zdrobeau dinții preoților și împușcau în credincioși cu arme traumatizante chiar în plin lăcaș al lui Dumnezeu, îi otrăveau cu gaze lacrimogene. Toate acestea au fost însoțite de înjurături obscene și strigăte de blasfemie. Totul este înregistrat pe camere video. Evenimentele i-au șocat și i-au îngrozit nu numai pe locuitorii din Cherkassy, ci și pe mulți oameni atât din Ucraina, cât și din întreaga lume.
Așa-numitul cler al „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” a participat nemijlocit, în calitate de organizatori, la acest jaf. Iar liderul lor din Cherkassy, „mitropolitul” BOU Ivan Iaremenko, imediat după sechestrarea în forță, a pozat în public în biroul meu, jefuindu-mi personal biblioteca. A făcut asta fără nicio rușine și apoi și-a postat videoclipul pe internet. Acum, acest Iaremenko „slujește” în catedrala capturată, folosind veșmintele clerului nostru, toiagele mele personale, dichiriile și trichiriile, ustensile bisericești.
În concluzie, BOU și-a arătat din nou adevărata față lumii întregi. Nu există nici măcar un indiciu de creștinism sau ortodoxie aici.
‒ Care este astăzi situația bisericească în Ucraina?
‒ Situația este foarte dificilă, domnule Poligheni. Actuala guvernare, folosind serviciile speciale, precum și „Biserica Ortodoxă a Ucrainei” controlată tot de dânsa, a desfășurat o adevărată prigoană a Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
Ea este asemănătoare cu persecuțiile care au avut loc în perioada sovietică a istoriei noastre. Clericii sunt bătuți și arestați, bisericile sunt capturate cu forța în favoarea BOU, după care credincioșii, de regulă, nu mai merg acolo. Credincioșii înșiși sunt adesea persecutați la locul de muncă, iar copiii lor sunt batjocoriți în școli. Unele locașuri ale Bisericii noastre sunt chiar distruse (în Kiev, Ivano-Frankivsk și Lvov), în timp ce altele sunt în pericol de a fi lichidate.
Toate acestea se fac cu aprobarea și cu participarea directă a „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” care este în această chestiune un aliat fidel al actualei guvernări și un beneficiar al prigoanei Bisericii noastre. Situația repetă aproape sută la sută evenimentele de acum o sută de ani, când „Biserica Roșie” a renovaționiștilor, la ordinul autorităților bolșevice, i-a ajutat puterii sovietice să distrugă Biserica Ortodoxă istorică.
Din păcate, domnule Poligheni, acum trăim în astfel de condiții în Ucraina. În același timp, situația nu este aceeași în toate regiunile țării: în unele locuri este mai bine, în altele mai rău.
‒ Până la urmă, a existat vreun folos din acordarea autocefaliei BOU?
‒ Nu putem vorbi despre foloase, nu există așa ceva. Putem vorbi doar despre un rău colosal. Tomosul din 2019 a adus în viața bisericească a Ucrainei o mare de lacrimi, durere, sânge și suferință credincioșilor.
Printr-o semnătură de stilou, în ograda Ortodoxiei mondiale a fost plasat un adevărat monstru, care are foarte puține în comun cu Creștinismul a fost lansat – doar învelișul exterior, formele exterioare. Această concluzie poate suna dur, dar după evenimentele din Cherkassy eu am dreptul moral să spun lucrurilor pe nume. Acest monstru încearcă acum să distrugă Biserica Ortodoxă istorică din țara noastră. Este furios și fără milă, folosește toate uneltele mașinăriei statului, utilizând orice mijloace.
Dar cel mai rău lucru, domnule Poligheni, este că el se ascunde în spatele veșmintelor bisericești și a Tomosului autocefaliei din 2019, iar asta este groaznic! Această groază nu poate fi ignorată, pentru că este o infecție duhovnicească! După ce și-a făcut treaba în Ucraina, el va începe să distrugă întreaga noastră familie ortodoxă – sistemul Ortodoxiei mondiale. Și deja a început. Acest lucru nu se poate îngădui, pentru că noi toți, ierarhii ortodocși ai lumii, suntem răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru soarta istorică a Sfintei Biserici Ortodoxe!
‒ Ce ați dori să le spuneți acelor Întâistătători și arhierei ai Bisericilor Ortodoxe care nu au avut ocazia să simtă ceea ce trăiți acum în Ucraina?
‒ Știind că sute de mii de credincioși ortodocși din întreaga lume, inclusiv Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale, ierarhi, clerici, monahi și mireni citesc Agenția de știri bisericești Romfea.gr, îmi voi exprima cu durere umila mea părere despre situația care s-a creat astăzi în Ucraina și în Ortodoxia mondială, precum și despre modalitățile posibile de depășire a ei.
Adresându-mă Sanctității Sale Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, aș dori să-l rog pe Sanctitatea Sa să accepte cuvintele mele fără amărăciune și resentimente. În niciun caz nu doresc să arăt lipsă de respect pentru rangul și autoritatea Dumneavoastră înaltă în lumea ortodoxă. Vă rog să acceptați cuvintele mele, așa cum omul lui Dumnezeu Balaam a acceptat cuvintele rostite prin gura unei măgărițe nebune.
Sanctitatea Voastră, din păcate s-a întâmplat să comiteți o mare greșeală în Ucraina!
Ați comis o greșeală în deciziile luate, așa cum orice persoană poate greși, chiar și o persoană învrednicită de Dumnezeu cu rang înalt și experiență bogată. Roadele acestor greșeli sunt culese astăzi nu numai de credincioșii din Ucraina, ci și de întreaga lume ortodoxă care se află în pragul unei schisme asemănătoare schismei din 1054. În nicio circumstanță, schismaticilor ucraineni nu trebuie să li se permită să intre în ograda Bisericii fără pocăință și Hirotoniri legale ulterioare. Este absolut sigur că o parte semnificativă a ierarhilor ortodocși din întreaga lume nu va accepta niciodată, nici acum și nici în viitor, acești oameni și adepții lor ca episcopi legitimi. Daca cineva crede altfel, atunci se înșeală serios!
De asemenea, o greșeală fatală a fost și încercarea de a sfarma canonic corpul duhovnicesc al Bisericii care datează de la Botezul Sfântului cneaz Vladimir, adică cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, „anulând” un document vechi de 300 de ani. Hârtia este moartă și fără suflet. Dar trupul Bisericii este viu, iar când încerci să-l rupi, curge sânge.
Acum toți trebuie să soluționăm cumva aceste probleme foarte dureroase. Și este necesar ca generațiile noastre să le găsească soluția, să nu lase posterității această sarcină grea. Or, cu cât acest status quo dureros devine mai osificat, cu atât mai de nerezolvat va deveni nodul gordian în Ortodoxie.
Epicentrul conflictului bisericesc panortodox este acum în Ucraina. Aici există astăzi nu numai operațiuni militare, ci și persecuții sângeroase ale Bisericii. Prin urmare, această problemă nu poate fi soluționată în mod adecvat până la încheierea acestor evenimente tragice. Abia după încheierea războiului din Ucraina, după eliberarea Bisericii noastre de sub jugul represiunii de stat, episcopatul, clerul și cinul monahal ale Ucrainei își vor putea exprima liber opiniile și își vor exprima poziția cu privire la problemele canonice ale existenței Bisericii din Ucraina.
Fiindcă astăzi, pentru o poziție de alt gen, pentru o simplă mențiune despre rudenia duhovnicească și istorică a credincioșilor ucraineni cu Biserica Ortodoxă Rusă poți pierde nu numai proprietatea bisericească, ci și libertatea, sănătatea și uneori chiar viața însăși. În astfel de condiții de represiune soluționarea dilemei bisericești a Ucrainei ar echivala cu un jaf în timpul războiului. Ceea ce, în general, se și întâmplă acum.
Nu exclud că pentru a rezolva o problemă atât de complexă și dureroasă, precum cea a „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” să fie nevoie de părerea frățească a altor Biserici Ortodoxe Locale – fie sub formă de consens la o Sinaxă a delegațiilor tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale recunoscute sau chiar la un Sinod Panortodox, ale cărui regulamente trebuie să respecte în mod necesar reglementările Sfintelor Sinoade din vechime.
Este o porblemă de principiu ca la o astfel de Conferință sau Sinaxău să fie exclusă din start prezența acelor grupări bisericești unde succesiunea apostolică nu este recunoscută de cel puțin una dintre Bisericile Ortodoxe Locale recunoscute. De asemenea, toate hotărârile trebuie luate exclusiv în cadrul sfintelor canoane și reguli ale Sfintei Biserici Ortodoxe și cu respect față de teritoriile Bisericilor Locale formate pe parcursul istoriei.
Astăzi, în circumstanțele nefavorabile existente, scenariul cel mai nedureros și acceptabil pentru încheierea discordiei canonice dintre Biserici ar putea fi suspendarea temporară de către Sanctitatea Voastră a Tomosului pe care l-ați emis pentru BOU, precum și un moratoriu general privind coslujirea și comunicarea euharistică a clerului ortodox cu acest grup religios. Așa ceva ar putea nu numai să atenueze tensiunea dintre Bisericile locale, ci ne-ar ajuta și să ne întoarcem cu toții la comuniunea euharistică între noi – o garanție a păcii și unanimității. Astfel, escaladarea în continuare a schismei în Ortodoxia mondială ar fi împiedicată, iar persecuția creștinilor din Ucraina modernă ar fi încetinită măcar puțin.
Aceasta intră în competența și în puterea ce vă aparține, Sanctitatea Voastră.
În același timp, problema BOU în sine și tot ceea ce este legat de această problemă ar putea fi soluționate după încheierea războiului din Ucraina pe baza regulilor canonice ale Sfintei Biserici Ortodoxe, așa cum am menționat mai sus.
De asemenea, în cadrul acestui interviu, adresându-mă ierarhilor ortodocși din diferite țări, aș vrea, în primul rând, să vă mulțumesc pentru rugăciunile și cuvintele de sprijin pe care le-ați exprimat umilei enorii din Cherkassy și mie personal după tragicele evenimente din 17 octombrie.
Au fost o mulțime de astfel de cuvinte de întărire și mângâiere din toată lumea ortodoxă.
Orice sprijin din partea domniilor voastre, fie el public, fie în corespondența personală și convorbirile telefonice, a fost extrem de valoros pentru noi! În acest sprijin al dumneavoastră, Domnul mi-a dat un sentiment clar al Sobornicității și universalității Sfintei noastre Biserici Ortodoxe din întreaga lume! La rândul meu, vă rog, sfințiții părinți întru Hristos, în numele întregului popor ortodox suferind din Ucraina: nu uitați de Biserica noastră în rugăciunile voastre! Aici nu ne pierdem speranța că, prin mijlocirea Preasfintei Maicii Domnului, credincioșii noștri vor putea trece cu demnitate această grea încercare din viața lor.
‒ În încheiere, Înaltpreasfinția Voastră, aș dori să vă întreb, în ce stadiu este ancheta penală pornită împotriva dumneavoastră?
‒ În acest moment, mi-au fost întocmite cinci dosare penale, patru procese sunt în desfășurare în diferite instanțe din orașele Cerkassy și Kiev.Toate aceste persecuții, stimate domnule Poligheni, au fost îndreptate împotriva mea pentru apărarea mea verbală a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, inclusiv în interviurile oficiale pe canalele naționale de televiziune ale Ucrainei în ultimii zece ani.
În toate instanțele aproape sunt prezentate drept „victime” așa-numiții clerici ai „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei”, cei care au scris și scriu denunțuri împotriva mea la serviciul special (SBU). După sechestrarea bisericilor din eparhia mea, acești informatori, „clerul” BOU, devin noii „proprietari” ai bisericilor capturate. Acest „mecanism” funcționează cu ajutorul serviciilor speciale și al autorităților locale.
Sunt în arest la domiciliu de vreo doi ani, majoritatea timpului fiind arestat pentru 24 de ore din 24, acum mă aflu sub arest pe timp de noapte. De trei ori SBU a încercat să mă pună în arest și să mă bage într-un centru de arest preventiv, dar, din fericire, instanțele nu au permis acest lucru, lăsându-mă în arest la domiciliu.
Deocamdată, aceste anchete judiciare nu se termină. Dar eu cred că Domnul îngăduie toate acestea în folosul sufletului meu.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot!