La 24 februarie anul curent 2022, imediat după ce acțiunile militare s-au desfășurat pe întreg teritoriul Ucrainei, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a adresat către arhipăstorii, păstorii, monahii, monahiile și toți credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse, chemând toată plinătatea ei „ a ridica rugăciune specială, fierbinte, pentru restabilirea grabnică a păcii” în țara vecină. Dar eu mi-am amintit de o altă adresare a Întâistătătorului nostru din 17 iunie 2014 în care Sanctitatea Sa ne chema la același lucru.
În acea adresare de acum opt ani se vorbea despre sutele de uciși, mii de răniți, despre oamenii rămași fără de adăpost în urma conflictului sângeros din estul Ucrainei. Și despre imposibilitatea divizării poporului unit al lui Dumnezeu după principiul politic, național, social sau oricare alt principiu. Și despre faptul că Biserica trebuie să îndeplinească misiunea, încredințată de Domnul Iisus Hristos, dar nu comenzile sau sarcinile primite de la oricare forțe politice. Patriarhul s-a adresat atunci către acei de care depindea luarea deciziilor, îi ruga să oprească neîntârziat vărsarea de sânge, să înceapă tratative reale pentru instaurarea păcii și dreptății.
Se conținea în acea adresare și chemarea către noi toți de a înteți rugăciunea. „În toate locașurile sfinte ale Bisericii noastre să ce săvârșească neîncetat rugăciunea specială pentru pace și depășirea luptei fratricide în Ucraina, al cărei text l-am binecuvântat azi pentru folosire”, a menționat Întâistătătorul. Iată textul acestei rugăciuni care urma să se săvârșească la fiecare Dumnezeiască Liturghie după ectenia cererii stăruitoare:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, privește cu ochiul Tău milostiv la scârbirea și strigătul de durere al copiilor Tăi care sunt pe pământul Ucrainei. Izbăvește pe oamenii Tăi de lupta fratricidă, potolește vărsările de sânge, depărtează nenorocirile ce vin asupra lor. Pe cei lipsiți de adăpost adu-i în case, pe cei flămânzi hrănește-i, celor însetați dă-le să bea, pe cei ce plâng mângâie-i, pe cei despărțiți unește-i. Nu lăsa turma Ta să se împuțineze de răutatea apropiaților ei, dar împăcare grabnică dăruiește că milostiv ești. Inimile încrâncenate înmoaie-le și la cunoașterea Ta întoarce-le. Pace Bisericii Tale și fiilor ei credincioși dăruiește-le ca într-un gând și într-o suflare să Te slăvim pe Tine, Domnul și Mântuitorul nostru, în vecii vecilor. Amin.
Politicienii ucraineni nu au vrut să îl audă pe Patriarhul Chiril. Vărsarea de sânge a continuat timp de opt ani și azi războiul în Ucraina a ieșit la un nou nivel, la el participă și armata rusă.
Iar noi, credincioșii din Republica Moldova, noi oare am auzit chemarea Patriarhului? În multe biserici s-a săvârșit, oare, în toți acești ani, rugăciunea pentru pace în Ucraina? Mulți dintre noi L-au rugat pe Dumnezeu pentru înțelepțirea celor ce luptă, pentru încetarea războiului în care din ambele părți mureau frații noștri – ostașii Forțelor Armate ale Ucrainei și ai formațiunilor celor două republici autoproclamate din Donbass? Ostașii care alcătuiesc – și unii, și alții – enoria Bisericii Ortodoxe din Ucraina unite care, ca și Biserica noastră din Moldova, face parte din componența Bisericii Ortodoxe Ruse.
Ne-am rugat noi oare pe parcursul ultimilor opt ani pentru ca în estul Ucrainei să se termine uciderea copiilor, femeilor, bătrânilor? Ca adepții schismei împreună cu naționaliștii, cu îngăduința, iar uneori cu susținerea conducerii ucrainene, să nu răpească de la credincioșii Bisericii canonice locașurilor sfinte, să nu bată preoții, ca să se termine prădarea bisericilor ucrainene? Pur și simplu să ne punem aceste întrebări nouă înșine și să încercăm să răspundem la ele în mod onest.
…La 27 februarie, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, în biserica din Chișinău, unde sunt enoriaș, au fost ridicate rugăciuni fierbinți pentru încetarea războiului în țara vecină. Sunt sigur că au răsunat ele în toate bisericile din Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove, ortodocșii noștri s-au rugat pentru pacea în Ucraina. Deoarece în ziua de azi este cel mai important să se termine războiul.
Atât cât ne vor ține puterile Îl vom ruga pe Domnul pentru pace măcar acum, în ceasul al unsprezecelea. Îl vom ruga cu sentimentul de pocăință, dacă nu am făcut-o până acum. Și cu credința că rugăciunea noastră va fi auzită neapărat în ceruri.
Victor Josu